english L. PALL, J – L. BOBET, E. ANDRONESCU
Rezumat
A fost studiată influenţa substituţiei parţiale a Ni de către Al în sistemele ternare RENi5-xBx(RE=Gd, Y). Compuşii sintetizaţi în sistemele ternare RENi4-xAlBx (RE=Gd, Y) au fost studiaţi din punct de vedere al structurii cristalografice, compoziţiei chimice şi proprietăţilor de sorbţie a hidrogenului. Majoritatea compuşilor obţinuţi în aceste sisteme cristalizează cu o structură de tip CeCo4B, RENi3AlB, atomii de Al înlocuind Ni. Înlocuirea parţială a Ni de către Al observată duce la descreşterea parametrilor de reţea, în raport cu compuşii ternari RENi4B. De asemenea, o nouă fază pseudo-binară de tip GdB3 a fost identificată pentru prima dată în cadrul acestui studiu. În fine, compuşii obţinuţi nu prezintă afinitate faţă de hidrogen, absorbţia de hidrogen nefiind observată.
Cuvinte cheie
compuși intermetalici, boruri, amestecuri ternare
GEORGETA VELCIU, CRISTIAN ŞEITAN, ALINA DUMITRU, VIRGIL MARINESCU, MARIA PREDA, ALINA MELINESCU
Rezumat
Celulele de combustie cu electrolit solid (SOFC), cele mai curate surse de generare a energiei electrice, sunt constituite din trei componente principale: electrolitul solid, catodul şi anodul. Catodul şi anodul (electrozii) reprezintă suportul activării reacţiilor electrochimice şi asigură transportul purtătorilor de sarcini, total pentru electroni şi parţial pentru ioni. Împreună cu electrolitul formează o interfaţă triplă „gaz – solid electronic – solid ionic”, la nivelul căreia mecanismul de conducţie se schimbă brusc de la ionic la electronic (TPB – Triple Phase Boundary). Studiul proceselor care au loc la nivelul TPB într-o celulă de combustie cu electrolit solid este important în vederea optimizării reacţiilor electrochimice. În lucrare sunt prezentate caracteristicile structurale şi microstructurale ale interfeţelor catod/electrolit/anod realizate într-o celulă de combustie cu electrolit solid cu următoarele componente ceramice: electrolitul solid pe bază de CeO2 cu adaosuri de oxid de calciu şi de oxid de ytriu, catodul de tip perovskit pe bază de manganit de lantan impurificat cu stronţiu (LSM), iar anodul un cermet pe bază de Ni şi oxid de ceriu impurificat cu gadoliniu (Ni-CeGd). Prin difracţie de raze X s-a determinat compoziţia mineralogică a componentelor utilizate pentru realizarea celulei de combustie. Textura acestora s-a determinat prin microscopie electronică, iar distribuţia elementelor chimice la interfaţele catod/electrolit şi anod/electrolit s-a examinat prin EDX. Starea suprafeţelor catodului şi anodului s-a examinat prin AFM. Rezultatele arată o aderenţă bună a straturilor de electrozi la electrolitul solid folosit ca suport.
Cuvinte cheie
SOFC, catod, electrolit, anod, microstructură
AURELIA CRISTINA NECHIFOR, LUCIAN DĂNUŢ GHINDEANU, CRISTINA ORBECI, OCTAVIAN DORCA, EUGENIA EFTIMIE TOTU
Rezumat
În această lucrare este prezentată sinteza şi caracterizarea unor nanoparticule de magnetită acoperite cu polietilenglicol (PEG) şi funcţionalizate cu clorură de cianuril. Sinteza miezului magnetic, prin metoda Massart modificată, porneşte de la materii prime de înaltă stabilitate, iar polietilenglicolii utilizaţi au o masă moleculară variabilă (300, 600, 1000, 2000, 4000 şi 10.000 D). Nanoparticulele obţinute au fost analizate structural şi morfologic prin SEM, TEM, spectroscopie FT-IR şi EDAX. Capacitatea de reacţie a nanoparticulelor obţinute a fost evaluată prin spectrometrie FTIR, determinare şi titrare electrochimică.
Cuvinte cheie
nanoparticule megnetice, PEG, clorură de cianuril
ALINA MARIA HOLBAN, ALEXANDRU MIHAI GRUMEZESCU, ANTON FICAI, CARMEN MARIANA CHIFIRIUC, VERONICA LAZĂR, RADU RĂDULESCU
Rezumat
În ultimii ani, există un interes crescut pentru utilizarea nanoparticulelor de magnetită pe scară largă pentru aplicatii biomedicale, cum ar fi prevenirea colonizării microbiene şi dezvoltarea de sisteme de eliberare ţintită a medicamentelor. Acestea ar putea stabiliza componentele active volatile ale uleiurilor esenţiale îmbunătăţind activitatea lor antimicrobiană. Acest studiu raportează obţinerea unei noi suprafeţe nano-bio-active, utilizată pentru îmbunătăţirea activităţii antimicrobiene a pansamentelor clasice. Rezultatele noastre demonstrează că pansamentele textile nanomodificate prezintă o mare activitate împotriva biofilmelor fungice. Aceste proprietăţi recomandă acoperirea nano-bio-activă pentru proiectarea de noi suprafeţe antimicrobiene utilizate în scop medical.
Cuvinte cheie
hidroxiapatită, XRD, FTIR, piromorfit
-
Anul
2013
-
Numărul
43 (3)
-
Paginile
300-305
-
Domenii de interes
BIOMATERIALE ȘI BIONANOMATERIALE; SUBSTANȚE, PROCEDURI ȘI DISPOZITIVE PENTRU MEDICINĂ
OVIDIU OPREA, CRISTINA DANIELA GHIŢULICĂ, GEORGETA VOICU, BOGDAN ŞTEFAN VASILE, ANGELICA OPREA
Rezumat
Nanocatalizatorii de TiO2 dopat cu 0,5% Fe (III) au fost preparaţi prin metoda sol-gel la 75°C. Ca materii prime s-au utilizat: tetrabutoxidul de titan (Ti(OC4H9)4), clorura ferică anhidră (FeCl3), acidul acetic şi acetil acetona. Materialele sintetizate au fost caracterizate prin difracţie de raze X (XRD), microscopie electronică de transmisie (TEM, HRTEM, SAED) şi suprafaţă specifică utilizând meoda Brunauer-Emmett-Teller (BET). Activitatea fotocatalitică măsurată prin adsorbţie UV-Vis, a fost evaluată prin degradarea fotocatalitică a albastrului de metil (MB) în apă sub iradiere UV. Din analizele XRD şi SAED, rezultă că până la temperatura de 800°C se obţine faza anatas, iar peste această temperatură se formează şi rutilul, care are proprietăţi fotocatalitice mai slabe. Analizele TEM, HRTM şi BET arată prezenţa de nanoparticule mezoporoase cu suprafaţă specifică mare.
Cuvinte cheie
metodă sol - gel, anatas, rutil, dopare cu Fe, proprietăți fotocatalitice
IOAN LAZĂU, CRISTIAN CORCOVEANU, CORNELIA PĂCURARIU, RADU IOAN LAZĂU
Rezumat
A fost obţinut spinelul NiAl2O4 prin metoda combustiei. S-au folosit azotaţii de nichel şi de aluminiu şi un amestec de combustibili format din uree – dozată în raport cu azotatul de aluminiu şi anhidridă maleică – dozată în raport cu azotatul de nichel. Compatibilitatea între fiecare azotat metalic şi combustibilul utilizat a fost stabilită pe baza analizelor termice, referindu-se la o armonizare cât mai bună a domeniilor de temperatură în care are loc descompunerea acestora. În urma procesului de combustie, iniţiat la 500°C, rezultă direct faza proiectată NiAl2O4. Prin calcinare ulterioară la 900°C are loc doar o creştere uşoară a dimensiunii cristalitelor, de la 15,8 nm la 16,7 nm. Folosind un exces de 10% combustibili, în raport cu cantitatea stoechiometric necesară, în urma combustiei rezultă un amestec de NiAl2O4, NiO şi Ni metalic; prin calcinarea ulterioară a acestui amestec la 1000°C se formează NiAl2O4 fază unică. Dezvoltarea culorii albastre specifică spinelului NiAl2O4, în care cationii cromofori Ni2+ sunt prezenţi în coordinare tetraedrică şi octaedrică necesită calcinarea la 900°C a pulberilor rezultate după combustie.
Cuvinte cheie
metoda combustiei, difracție RX, analiză termică, spinel de nichel
ŞTEFANIA STOLERIU, ANAMARIA PUIA, SORIN ION JINGA, ECATERINA ANDRONESCU
Rezumat
Scopul lucrării îl reprezintă obţinerea şi caracterizarea unor senzori ceramici care aparţin sistemului binar SnO2-ZrO2, folosind nanopulberi obţinute prin metoda co-precipitării, din cloruri metalice corespunzătoare.
Toate nanopulberile au fost caracterizate prin difracţie de raze X şi prin microscopie electronică de transmisie. Spectrele de difracţie prezintă linii specifice soluţiilor solide de oxid de staniu şi, respectiv de oxid de zirconiu. Imaginile TEM pun în evidenţă particule cu dimensiuni sub 10 nm, cu o tendinţă de aglomerare în agregate foarte mari.
Pentru obţinerea senzorilor ceramici, nanopulberile au fost fasonate şi sinterizate în aer, la temperaturi cuprinse între 900° şi 1300°C, pentru 2 ore.
Sensibilitatea senzorilor ceramici a fost determinată prin măsurarea rezistenţelor electrice în aer, în atmosferă saturată în metan şi în atmosferă saturată de vapori de metanol. Senzorii cercetaţi au fost mult mai sensibili faţă de metanol, comparativ cu metanul. Senzorii cu cantitatea cea mai mare de oxid de staniu, prezintă cea mai mare sensibilitate atât faţă de metanol cât şi faţă de metan.
Cuvinte cheie
senzori ceramici, oxid de staniu, sensibilitate, nanopulberi