english NICOLAE ŢĂRANU, DRAGOŞ BANU, GABRIEL OPRIŞAN, MIHAI BUDESCU, LILIANA BEJAN
Rezumat
Compozitele polimerice armate cu fibre (CPAF) se utilizează cu succes la consolidarea plăcilor din beton armat (BA) îmbunătăţindu-le răspunsul structural la diverse situaţii de încărcare. Soluţiile cele mai frecvente se bazează pe utilizarea platbandelor prefabricate din CPAF lipite cu adezivi la partea întinsă a plăcilor sau pe aplicarea directă a unor fâşii din ţesături cvasi-unidirecţionale realizate din fibre de carbon sau sticlă, impregnate cu răşini polimerice.
În cadrul unui program de cercetare desfăşurat la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din Iaşi, au fost testate mai multe plăci subţiri din beton armat, consolidate cu platbande CPAF de carbon în diferite configuraţii, evidenţiindu-se modul de lucru, tipurile de cedare şi eficienţa structurală a sistemelor propuse. Răspunsul structural a fost evaluat prin testarea unor plăci din BA la moment încovoietor din încărcări transversale, identificându-se diferenţele în raport cu plăcile neconsolidate atât în privinţa capacităţii portante cât şi a rigidităţii. Rezultatele experimentale au fost verificate şi prin modelare numerică cu elemente finite folosind pachetul software ABAQUS.
Cuvinte cheie
plăci subțiri, RC, consolidare, platbande compozite, îmbinare, mod de rupere, modelare numerică
BAOMIN WANG, HONGMEI AI, KAI SONG, YU HAN, TINGTING ZHANG
Rezumat
Studiile anterioare arată că betoanele care conţin pulbere de deşeu de cauciuc, cu mărimea particulelor de 180µm, 150µm 120µm, prezintă o rezistenţă la îngheţ-dezgheţ excelentă. A fost studiată influenţa conţinutului de pulbere de cauciuc, a dimensiunii particulelor şi a raportului apă-ciment asupra rezistenţei betonului la penetrarea ionului de clorură. Rezultatele experimentale ilustrează faptul că rezistenţa betonului la penetrarea ionului de clorură este favorabil influnţată de creşterea conţinutului de pulbere de cauciuc, de micşorarea dimensiunii particulelor de pulbere şi reducerea raportului apă-ciment. Prin comparaţie cu betonul de referinţă, gradul de permeabilitate al betonului cu un conţinut de peste 20kg/m3 praf de cauciuc cu dimensiunea maximă a particulelor de 150µm s-a modificat de la "scăzut" la "mediu" .
Cuvinte cheie
deșeuri de cauciuc, beton, penetrare ioni de clor, durabilitate
ÁNGEL PALOMO, OLGA MALTSEVA, INÉS GARCÍA-LODEIRO, ANA FERNÁNDEZ-JIMÉNEZ
Rezumat
Lianţii cunoscuţi ca cimenturi amestecate sau cimenturi alcaline hibride, sunt obţinuţi prin activarea alcalină a amestecurilor cimentoide în sistemul Na2O-CaO-SiO2-Al2O3-H2O. În acest articol sunt caracterizate cimenturile amestecate activate alcalin, preparate astfel: liantul pe bază de zgură bazică de furnal (BSLAG) = 20% OPC clincher + 80% zgură (BFS) şi liantul pe bază de cenuşă zburătoare (BFA) = 20% OPC clincher +80% cenuşă zburătoare (FA). Rezistenţa la compresiune la 2 zile a fost de peste 15 MPa. Produşii de reacţie principali, de tip gelic, au avut o compoziţie determinată de conţinutul iniţial de Ca. Compoziţia liantului BSLAG constă din C-S-H şi C-A-S-H, iar liantul BFA se caracterizează prin C-A-S-H şi (N,C)-A-S-H.
Cuvinte cheie
ciment hibrid, activare alcalină, C - A - S - H gel, N - A - S - H gel, geopolimeri
MARIA GHEORGHE, LIDIA RADU, DANIELA NĂSTAC, NASTASIA SACA
Rezumat
Un factor de risc major asupra mediului, asociat cu utilizarea materialelor în construcţii, este potenţialul acestora de emisie a substanţelor poluante şi de migrare a acestora în mediul apos (pânza freatică, apa de suprafaţă şi de precipitaţii).
Scopul lucrării constă în evaluarea proprietăţilor de mediu ale betonului cu ciment fabricat prin utilizarea de combustibil alternativ.
Abilitatea matricei betonului de fixare a metalelor grele s-a apreciat, experimental, prin teste de lixiviere adecvate. Testul de lixiviere pe probe monolit de beton a simulat comportarea betonului pe durata de viaţă a aplicaţiei. Caracteristicile potenţiale de lixiviere ale betonului după demolare au fost determinate prin testul de extracţie (availability) care a permis evaluarea fracţiei maxime lixiviabile. De asemenea, s-au efectuat extracţii la diferite valori de pH pentru stabilirea influenţei pH-ului asupra lixivierii metalelor grele.
Valorile concentraţiei metalelor grele în eluatele obţinute pe probe monolit după 64 de zile au fost comparate cu cele reglementate, conform cu Decretul olandez pentru materiale de construcţie (DMBD). Valorile concentraţiei metalelor grele în extractele apoase conform testului monolitic au fost mult sub limita reglementată de DMBD referitor la material de categoria I (cu utilizare fără risc).
Rezultatele testului de extracţie au arătat că pH-ul influenţează semnificativ lixivierea metalelor grele din matricea betonului. Contaminanţii cationici investigaţi ((Mn, Ni, Co şi Cu) au trecut în soluţie, semnificativ, la valori de pH<7. Solubilitatea cationilor a fost mult mai mică decât a oxoanionilor în mediul alcalin cu pH ≥ 12,5, specific soluţiei apoase din porii betonului. Alcalinitatea ridicată a fost favorabilă lixivierii Cr (VI), As (V), Sb (V) şi V (V), ca oxoanioni.
Rezultatele experimentale obţinute pot fi o contribuţie la descrierea caracterului prietenos faţă de mediu al betonului, prin capacitatea de fixare a metalelor grele.
Cuvinte cheie
beton, ciment, combustibili alternativi, metodă lixiviere, metale grele
DAN GEORGESCU, RADU GAVRILESCU
Rezumat
Articolul prezintă aspecte cu caracter de noutate în abordările moderne propuse în revizuirea standardului european EN 206 „Beton - Specificaţie, performanţă, producere şi conformitate” în ceea ce priveşte: conceptul de performanţă echivalentă a betonului şi baza teoretică pentru determinarea experimentală a coeficientului „k” în cazul utilizării adaosurilor în betoane în vederea obţinerii unor performanţe echivalente cu cele ale betoanelor fără adaosuri. În articol se prezintă exemple de aplicare teoretice şi/sau experimentale ale acestor metode efectuate de autori. Metodele propuse în standardul european vor sta la baza revizuirii reglementărilor româneşti pentru producerea betonului.
Cuvinte cheie
beton, rezistență mecanică, durabilitate, performanțe echivalente
IONELA PETRE, MARCELA MUNTEAN, ADRIANA MOANŢĂ
Rezumat
Articolul prezintă informaţii cu privire la influenţa aditivului surfactant HEA2 (acetat de trietanolamină) asupra consumurilor specifice de energie la măcinare, distribuţiei granulometrice şi caracteristicilor mecanice ale cimenturilor unitare şi cu adaos de zgură granulată de furnal cu fineţe avansată. Aditivul a fost dozat în trei proporţii diferite (0,03%, 0,05% şi 0,1%), raportat la masa cimentului supus măcinării. Fineţea de măcinare a cimenturilor, exprimată prin suprafaţa specifică Blaine, a fost de 8000 cm2/g. S-a constatat că, la măcinarea zgurii şi a cimenturilor cu adaos de zgură, fără aditiv surfactant, consumul de energie este semnificativ mai scăzut decât în cazul cimentului portland. Efectul aditivului asupra consumurilor de energie la măcinare este evident mai mare în cazul cimentului unitar decât pentru cimenturile cu zgură. Din punct de vedere a efectului aditivului asupra distribuţiei granulometrice se poate observa o influenţă certă a HEA2 manifestată prin restrângerea spectrului granulometric, respectiv creşterea atât a proporţiei fracţiilor foarte fine, sub 3 µm cât şi a celor sub 16 µm, faţă de cimentul etalon (fără aditiv).
Utilizarea aditivului HEA2 la măcinarea cimenturilor cu adaos de zgură granulată de furnal conduce la creşteri ale rezistenţelor mecanice la compresiune, la toate termenele de întărire, comparativ cu cimenturile etalon.
Cuvinte cheie
măcinare, surfactanți, finețe avansată a cimentului, ciment cu zgură
GEORGE ŢĂRANU, IRINA LUNGU, NICOLAE ŢĂRANU, MIHAI BUDESCU
Rezumat
Materialele compozite cu matrice minerală armate cu fibre din sticlă sunt utilizate în prezent atât la elemente de construcţii noi cât şi la consolidarea structurilor deteriorate. Utilizarea acestor compozite este condiţionată de cunoaşterea caracteristicilor de rezistenţă şi de rigiditate necesare proiectării.
În cadrul unui program experimental complex desfăşurat la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi au fost analizate posibilităţile de utilizare ale compozitelor cu matrice minerală la elemente de construcţii uzuale, pentru module tip necesare în situaţii de urgenţă. Programul a cuprins studii şi cercetări privind utilizarea unei matrice ecologice armate, obţinute prin înlocuirea parţială a cimentului cu un liant obţinut din deşeuri industriale.
Din determinările experimentale efectuate pe diverse reţete şi fracţiuni volumetrice de fibră s-au stabilit rezistenţele mecanice şi modulii de elasticitate corespunzători la solicitări axiale curente. Rezultatele obţinute confirmă eficienţa utilizării acestor tipuri de compozite la elemente structurale pentru construcţii.
Cuvinte cheie
compozite cu matrice minerală, fibre de sticlă, rezistență mecanică, modul de elasticitate, răspuns structural
DANIELA FIAT, MIRELA LAZĂR, GHEORGHE HUBCA
Rezumat
Prezenta lucrare pune în evidenţă influenţa aditivilor polimerici utilizaţi la obţinerea unor compoziţii experimentale de mortare uscate pentru tencuieli colorate, asupra durabilităţii acestora, după expunere în mediu natural urban industrial (îmbătrânire naturală) şi expunerea la radiaţii UV (îmbătrânire accelerată).
Cuvinte cheie
mortar uscat premixat, aditivi polimerici, pudră redispersabilă, eteri celulozici
LU SHUANG, WANG ZHENG, DONGQING ZHANG
Rezumat
Conductivitatea electrică a materialelor pe bază de ciment depinde, în principal de proprietăţile soluţiei din pori, iar rezistenţa la îngheţ-dezgheţ ciclic este corelată cu distribuţia şi dimensiunea porilor. Această lucrare a studiat relaţia dintre variaţia rezistivităţii electrice şi rezistenţa la îngheţ-dezgheţ ciclic a cărămizilor autoclavizate pe bază de liant de cenuşă zburătoare. Rezultatele testelor arată că efectul de histerezis al conductivităţii electrice a soluţiei din porii carămizii autoclavizate pe bază de liant de cenuşă zburătoare, s-a modificat în mod semnificativ, în timp ce rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a scăzut cu creşterea cantităţii de cenuşă în liant. Creşterea dozajului de ciment a dus la mărirea rezistenţei la îngheţ, astfel încât temperatura de îngheţ a scăzut de la -10 ~ 0 0C până la -20 ~ 0 0C. Adăugarea de aditiv antrenator de aer are un efect redus sau nedorit asupra rezistenţei la îngheţ a cărămizilor autoclavizate pe bază de liant de cenuşă zburătoare.
Cuvinte cheie
cărămizi cu cenușă zburătoare, conductivitate electrică, rezistența la îngheț, rezistență electrică
ANA FERNÁNDEZ-JIMÉNEZ, ELENA FLORES, OLGA MALTSEVA, INÉS GARCÍA-LODEIRO, ÁNGEL PALOMO
Rezumat
Lucrarea prezintă rezultatele cercetărilor privind comportarea cimenturilor alcaline hibride în soluţii agressive acide (HCl 0,1N), cu sulfaţi şi apă de mare. Cimenturile hibride utilizate în cadrul experimentărilor conţin zguri rezultate din metalurgia Fe şi Zn. Cimentul portland standard este folosit ca sistem de referinţă. Rezultatele au arătat că aceste cimenturi hibride au avut performanţe asemănătoare cu cele observate pentru cimentul de referinţă. Într-un studiu ulterior, efectuat la nivel industrial, s-a constatat că betonul realizat cu acest liant hibrid a fost folosit cu succes la fabricarea de blocuri prefabricate şi pavele.
Cuvinte cheie
ciment hibrid, activare alcalină, beton, geopolimer, durabilitate
ZENO GHIZDĂVEŢ, ROMAN GRĂDINARU, ADRIAN MUSTAŢĂ
Rezumat
În aceasta lucrare a fost dezvoltat un model matematic pentru zona de clincherizare a cuptorului rotativ de clincherizare. Această problemă poate fi rezolvată pe mai multe căi. O soluţie facilă ar fi să se cunoască temperatura flăcării, pe baza căreia se pot calcula o serie de parametri derivaţi. O a doua variantă este aceea în care se impune distribuţia temperaturii materialului pe lungimea zonei de clincherizare, care poate fi utilizată pentru calculul profilului de temperatură pentru gaze şi pereţi.
În acest studiu s-a consolidat varianta în care se impune curba de încălzire a materialului (se cunoaşte/impune distribuţia temperaturii materialului pe lungimea cuptorului, necesară pentru a obţine nivelul de calitate dorit pentru clincher). Au fost utilizate o serie de distribuţii de combustibil pe lungimea zonei de clincherizare. Aceste cantităţi pot fi corelate cu forma flăcării. S-a mers mai departe în creşterea gradului de realism al simulărilor prin introducerea de valori diferite pentru grosimea stratului de lipitură care se formează pe suprafaţa interioară a cuptorului.
În lucrare s-au folosit o serie de impuneri, limitări şi simplificări. Acestea sunt datorate caracterului complex al proceselor care se desfăşoară în această zonă şi devin necesare datorită faptului că zona de clincherizare poate fi considerată ca fiind independentă şi având lungime fixă doar în condiţii ideale. În realitate există schimburi complexe de materie şi energie cu alte părţi ale instalaţiei de clincherizare.
Cuvinte cheie
modelare, transfer termic, cuptor rotativ, clincher, simulare flacără
IONELA PETRE, ADRIANA MOANŢĂ, ROXANA TRUŞCĂ, MARCELA MUNTEAN
Rezumat
În condiţiile actuale de extindere şi perfecţionare a tipurilor de materiale utilizate la lucrările de injectare, determinate de diversificarea cazurilor pentru a căror rezolvare este indicată injectarea, utilizarea cimenturilor cu fineţe avansată prezintă numeroase avantaje şi oportunităţi de ordin tehnic, ecologic şi economic.
Lucrarea prezintă rezultatele obţinute în urma cercetărilor efectuate în laborator privind obţinerea unor cimenturi mixte cu fineţe avansată de măcinare. Au fost realizate şi caracterizate din punct de vedere fizico-mecanic cimenturi cu adaos unic de 15% zgură granulată de furnal, respectiv cenuşă de termocentrală. Fineţea de măcinare a cimenturilor, exprimată ca suprafaţă specifică Blaine a fost de 8000 cm2/g. Cu cimenturile obţinute au fost realizate fluide de injecţie cu rapoarte apă/ciment variind între 0,4 şi 0,8 şi diferite proporţii de aditiv superplastifiant Conplast SP430. Fluidele de injecţie au fost caracterizate din punct de vedere reologic şi reotehnic.
Cuvinte cheie
ciment cu finețe avansată, zgură de furnal granulată, cenușă de termocentrală, fluide de injecție, reologie
MARIA STEFANIDOU
Rezumat
Mortarele pe bază de var, cunoscute sub numele de mortare tradiţionale, au fost folosite în ultimele decenii în restaurarea monumentelor şi clădirilor istorice, ca cea mai bună soluţie din punct de vedere al compatibilităţii. Cu toate acestea, există probleme de durabilitate, generate de structura lor – fără rezistenţă mecanică, uşor de fracturat. Pentru a îmbunătăţi durabilitatea, sunt folosite instrumentele nanotehnologiei, în scopul consolidării structurii mortarelor de reparaţii şi minimizării problemelor de durabilitate. Sistemele liante de tip puzzolane naturale – var sunt cel mai des folosite ca mortare tradiţionale. În lucrarea de faţă, în pastele liante de tip puzzolane naturale – var, se adaugă nano-SiO2 cu diametru de aproximativ 14nm, în diferite proporţii, cu scopul de a studia micro şi nano structura pastei folosind microscopia electronică de baleiaj şi microscopia electronică de transmisie. În plus, proprietăţile mecanice şi fizice ale pastelor studiate vor fi determinate pentru o perioadă de timp între 3 şi 28 de zile. Din datele experimentale rezultă că lianţii de tip puzzolană-var, nanomodificaţi au o structură densă, cu un număr redus de pori mari şi rezistenţă mecanică mărită. În plus, este confirmat rolul de catalizator al nano-particulelor la formarea cristalelor este confirmată.
Cuvinte cheie
nano-SiO2, paste tip puzzolană - var, rezistență, SEM, TEM
DANIEL COVATARIU, IRINA LUNGU, NICOLAE ŢĂRANU, MIHAI BUDESCU, IONUŢ OVIDIU TOMA
Rezumat
Mortarele cu rezistenţă mică s-au folosit pe scară largă la multe din construcţiile din zidărie care aparţin patrimoniului istoric. Aceste mortare folosesc drept liant varul, argila sau combinaţii ale acestor materiale. Datorită valorilor mici ale caracteristicilor mecanice ale mortarelor cedarea prin fisurare a zidăriilor se produce în majoritatea cazurilor prin rosturile umplute cu aceste mortare. Reabilitarea structurilor din zidărie cu mortare slabe este concentrată pe îmbunătăţirea caracteristicilor de portanţă ale rosturilor utilizând materiale durabile, compozite armate cu fibre sau mortare cu diferite adaosuri.
În cadrul unui program de cercetare desfăşurat la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din Iaşi au fost analizate mai multe soluţii de consolidare a rosturilor prin armare cu corzi din fibre din oţel, carbon şi sticlă, precum şi prin rostuire cu materiale compozite, constând din ciment armat cu fibre polipropilenice sau cu adaosuri de cauciuc.
Au fost efectuate teste pentru stabilirea răspunsului structural al materialelor care compun zidăria, precum şi a probelor din zidărie cu rosturi consolidate. Rezultatele obţinute au evidenţiat sporuri semnificative de rezistenţă şi rigiditate, diferenţierea în comportare depinzând de materialele şi soluţiile folosite.
Cuvinte cheie
reabilitare structurală, mortare slabe, răspuns structural, consolidare rosturi, armare, mortare îmbunătățite
IVANA JOVANOVIĆ, SANJA BUGARINOVIĆ, DANIELA UROŠEVIĆ, LJUBIŠA OBRADOVIĆ, SRĐANA MAGDALINOVIĆ
Rezumat
Lucrarea de faţă prezintă rezultatele cercetărilor de laborator care au urmărit determinarea influenţei cenuşii de termocentrală, utilizată ca adaos în cimenturi mixte, asupra proprietăţilor fizico-mecanice ale lianţilor. Cenuşa utilizată, a fost tratată anterior, prin diferite metode fizice – măcinare, măcinare foarte fină şi clasare, în vederea îmbunătăţirii activităţii hidraulice. Adaosurile de cenuşă au variat între 10% şi 50%.In primă instanţă, au fost determinate rezistenţele la compresiune ale mortarelor preparate din lianţii micşti – ca cel mai important criteriu de apreciere. In plus, au fost determinate rezistenţa la încovoiere a probelor de mortar, constanţa de volum a pastelor liante, necesarul de apă pentru consistenţa standard şi timpul de priză iniţial şi final. Valorile obţinute pentru aceste proprietăţi satisfac cerinţele standard.
Cuvinte cheie
ciment portland, cenușă de termocentrală, măcinare, clasificare
ANJA TERZIĆ, ZAGORKA RADOJEVIĆ, LILJANA MILIČIĆ, LJUBICA PAVLOVIĆ, JOVICA STOJANOVIĆ
Rezumat
Lianţii pentru betoane de temperaturi ridicate, în care cenuşa de termocentrală, ca materie primă secundară, dăunătoare pentru mediu, este asociată cu ciment pentru mortare de zidărie sau refractare, reprezintă o nouă opţiune pentru utilizarea acestui subprodus al arderii cărbunelui. In acest studiu, s-a urmărit proiectarea unor materiale de liere (lianţi) pe bază de cenuşă rezultată la arderea lignitului şi două tipuri de ciment: portland şi aluminos. Cenuşa a fost utilizată ca atare, fără un tratament mecanic sau termic.S-au determinat proprietăţile mecanice ale lianţilor micşti şi s-au corelat cu modificările care au avut loc prin aceste tratamente, în caracteristicile compoziţionale şi microstructurale. Modificările microstructurale, determinate de tratamentul termic au fost investigate prin microscopie electronică SEM. Analiza de difracţie cu raze X a fost utilizată pentru a se evidenţia modificările determinate de tratamentul termic în compoziţia minerală. Investigaţiile realizate pe lianţi au evidenţiat stabilitate termică bună, proprietăţi refractare, precum şi rezistenţe la compresiune ridicate. Deci, lianţii cercetaţi pot fi utilizaţi în betoane refractare sau pentru izolaţii termice.
Cuvinte cheie
ciment portland, ciment refractar, cenușă de termocentrală, microstructură, rezistență la compresiune
M.MOHAMMADIAN, A.K.HAGHI
Rezumat
Managementul deşeurilor din materiale plastice este o problemă majoră de mediu pe plan mondial. Materialele plastice pot fi clasificate în două categorii. În prima categorie se încadrează materialele termoplastice, care pot fi topite în vederea reciclării în industria materialelor plastice, cum ar fi PET. În prezent aceste deşeuri sunt eliminate prin ardere sau îngropare. Ambele solutii produc probleme de mediu. Aceasta lucrare prezintă utilizarea deşeurilor din materiale plastice termorigide ca agregate uşoare pentru aplicaţii în construcţii, posibilităţile de refolosire a acestor deşeuri fiind descrise în detaliu.
Cuvinte cheie
reciclare plastic termorigid, compozit, beton
MYKOLA ZAICHENKO, SERHII LAKHTARYNA
Rezumat
În vederea optimizării compoziţiei granulometrice a cimentului portland cu adaos de silice ultrafină şi pentru a activa procesul de întărire a acestui ciment de tip compozit s-a utilizat metoda de modificare a suprafeţei prin aplicarea unui câmp electric de înalt voltaj. S-a proiectat o instalaţie care produce aglomerarea electrică a cimenturilor compozite. Prin microscopie electronică s-a realizat o vizualizare a particulelor de ciment compozit (în secţiune) şi analiza lor elementală. Procesul de întărire a cimenturilor portland de tip compozit cu silice ultrafină s-a studiat prin analize de calorimetrie diferenţială şi difracţie de raze X. Pastele de ciment compozit obţinute în această lucrare au o rezistenţă la compresiune la 28 de zile de 89,3 MPa reprezentând o creştere de 37% în raport cu cimentul de referinţă.
Cuvinte cheie
ciment portland tip compozit, silice ultrafină, aglomerare
ZENO GHIZDĂVEŢ, ROMAN GRĂDINARU
Rezumat
In acest articol au fost realizate bilanţuri termice pe o instalaţie de clincherizare bazată pe procedeul uscat, fără calcinator. Valorile parametrilor de proces consideraţi au fost mediate, iterativ, pe diferite perioade de timp. Scopul a fost acela de a determina influenţa perioadei de timp pe care se face medierea asupra preciziei calculelor dar şi de a extrage o serie de informaţii utile despre procesul de clincherizare.
Au fost selectaţi cinci parametri de proces folosind o simplă analiză statistică de corelaţie. Pentru fiecare parametru de proces au fost folosite două serii de date în care au fost înregistrate valori pe parcursul a 256 ore de funcţionare neîntreruptă a instalaţiei de clincherizare. Evoluţiile tuturor acestor parametri de proces au înregistat numai variaţii uzuale pentru această fabrică de ciment.
Pentru fiecare parametru a fost obţinută dimensiunea fractală, atât pentru valorile orare cât şi pentru cele mediate, pentru ambele serii de date, pentru confirmare. Rezultatele au arătat că fiecare parametru poate fi identificat în mod clar printr-o valoare specifică a dimensiunii fractale. Această metodă simplă poate fi utilizată, spre exemplu, pentru a identifica evoluţii anormale care pot să scape analizei vizuale uzuale.
Cuvinte cheie
instalație de clincherizare, bilanț termic, dimensiune fractală
RADU COJOCARU, RADU ANDREI, MARIUS MUSCALU, NICOLAE ŢĂRANU, MIHAI BUDESCU, IRINA LUNGU
Rezumat
Betoanele de ciment concasate obţinute în urma reabilitărilor de drumuri şi aeroporturi sunt ineficient utilizate în prezent în construcţia structurilor rutiere şi aeroportuare. Înglobarea lor ca agregate reciclate în noua structură rutieră este condiţionată de cunoaşterea performanţelor mecanice necesare procesului de proiectare.
În această privinţă, în cadrul programului experimental au fost analizate două tipuri de beton de ciment şi anume beton de ciment rutier şi respectiv beton de ciment compactat cu cilindru compactor, având în compoziţie diferite procente de agregate reciclate. De asemenea, pentru îmbunătăţirea comportării în exploatare s-a luat în considerare armarea dispersă a acestora cu fibre de oţel reciclate.
Lucrarea prezintă rezultatele unui program experimental din care s-a constatat că sunt satisfăcute condiţiile normelor în vigoare privind caracteristicile de rezistenţă ale betoanelor de ciment studiate dar cu valori ale caracteristicilor de rigiditate diferite de cele existente în prezent în diagramele de dimensionare.
În consecinţă, implementarea betoanelor de ciment confecţionate cu materiale reciclate pentru structuri rutiere aeroportuare poate fi realizată numai cu condiţia de a adapta metodele de dimensionare actuale, astfel încât să fie acoperită o gamă lărgită a parametrilor de calcul.
Lucrarea prezintă cercetările de laborator ale acestor noi materiale şi, pe baza rezultatelor, propune luarea în considerare a unei game lărgite pentru modulii de elasticitate în scopul utilizării lor în procesul de dimensionare structurală a îmbrăcăminţilor rigide aeroportuare.
Cuvinte cheie
beton de ciment rutier, materiale reciclate, performanțe mecanice, structuri rigide aeroportuare
SANJEEV KUMAR VERMA, SUDHIR SINGH BHADAURIA, SALEEM AKHTAR
Rezumat
Pătrunderea ionilor clorură în betonul de structură a fost definită şi descrisă pe baza legil Fick de majoritatea cercetătorilor, şi cei mai mulţi cercetători consideră coeficientul de difuzie şi conţinutul superficial de clorură ca şi constante. Acum, a fost recunoscut că valorile coeficientului de difuzie, D şi ale conţinutului superficial de clorură, Cs, variază cu vârsta structurii de beton. Această lucrare prezintă metodologia de evaluare pentru D şi Cs aferente structurilor de beton, pe diferite grupe de vârstă, şi, de asemenea, s-a investigat variaţia acestor parametri în ceea ce priveşte vârsta structurii, prin utilizarea rezultatelor unui sondaj teren.
Cuvinte cheie
beton, coeficient de difuzie a ionilor de clorură, modelare transport
SLOBODAN RANKOVIĆ, RADOMIR FOLIĆ, MARINA MIJALKOVIĆ
Rezumat
Lucrarea prezintă rezultatele cercetărilor experimentale şi ale analizelor efectuate prin calcul ale unor grinzi din beton armat (RC) consolidate în zona din imediata apropiere a feţei inferioare (NSM) cu armături sub formă de bare din fibre de carbon sau de sticlă (FRP). Au fost testate trei grinzi la încovoiere monoton crescător până la cedare, înregistrându-se deformaţiile grinzii, configuraţia fisurilor şi deformaţiile specifice în armăturile din oţel sau FRP. Prevederea armăturilor suplimentare sub formă de bare tip FRP (Ø10mm) din sticlă şi (Ø8mm) din carbon au condus la o creştere a capacităţii portante de 73%, respectiv 89% faţă de grinda neconsolidată. A fost propusă o metodă de analiză neliniară bazată pe un model FEM pentru a caracteriza comportarea grinzilor consolidate. Modelul a fost dezvoltat utilizând programul de calcul ANSIS considerându-se legile constitutive recomandate pentru beton, oţel şi FRP. Rezultatele analizei numerice efectuate utilizând modelul propus sunt foarte bine corelate cu rezultatele experimentale, demonstrând nu numai îmbunătăţirea substanţială a capacităţii portante a grinzilor consolidate dar şi îmbunătă ţirea ductilităţii acestora.
Cuvinte cheie
armături FRP, metodă NSM, rezistență la încovoiere, grinzi RC, încercare, analiză non - liniară FEM
IOSIF BUCHMAN, TAMAS DENCSAK
Rezumat
Betonul special industrial (BSI) a fost utilizat prima dată în Franţa având următoarea compoziţie: ciment, silice ultrafină, apă, superplastifiant, agregate şi fibre de oţel. În vederea introducerii acestui beton în România, la Departamentul de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole al Universităţii Politehnica din Timişoara s-au efectuat o serie de studii şi cercetări, din care se prezintă unele aspecte tehnice şi economice cu privire la betonul special industrial.
Cuvinte cheie
beton special industrial, silice ultrafină, superplastifiant, fibre de oțel
JENICA PACEAGIU, GHERGHINA CIORTAN
Rezumat
Informaţiile cu privire la evaluarea comportării cimenturilor portland faţă de atacul chimic exercitat de medii acide organice sunt încă limitate şi nu există metode standardizate de evaluare a stabilităţii lor chimice. Cele mai multe studii evaluează durabilitatea cimentului fără adaos (tip CEM I) sau conţinând proporţii variabile de zgură granulată de furnal (tip CEM II/ A-S, CEM III /B) în medii organice, cum ar fi acidul acetic sau lactic, cele mai multe referindu-se la comportarea pastelor şi mortarelor de ciment.
Lucrarea prezintă date referitoare la rezistenţa la coroziune acidă a unor cimenturi uzuale tip CEM II/A-V, CEM II/B-M(S-V) şi CEM V/A (S-V) (conform EN 197-1), comparativ cu cea a unui ciment fără adaos (tip CEM I). Evoluţia rezistenţelor mecanice şi a modificărilor dimesionale şi de masă ale probelor de mortar, imersate în soluţii de 5% acid lactic, acid acetic şi respectiv acid lactic+acid acetic, perioade de timp de pînă la 180 zile, corelată şi cu evoluţia pH-ului soluţiilor şi a concentraţiei speciilor prezente in soluţie, au aratat că rezistenţa la coroziune acidă a cimenturilor cu conţinut de zgură granulată de furnal şi cenuşă zburătoare este mai mare comparativ cu cea a cimentul cu cenuşă zburătoare şi a cimentului portland unitar.
Cuvinte cheie
cimenturi compozite, stabilitate chimică, acizi organici, rezistență mecanică