english DAN GEORGESCU, ADELINA APOSTU, RADU GAVRILESCU, TUDOR SEBA
Rezumat
Acţiunile mediului pot cauza deteriorări ale betonului având drept consecinţă o reducere accentuată a performanţei elementelor/structurilor de construcţii. Proiectarea duratei de serviciu a unor structuri se efectuează având în vedere metode de diferite complexităţi care trebuie să aibă în vedere atât o riguroasă selectare a materialelor, cât şi factori importanţi legaţi de execuţie, inspecţia execuţiei, întreţinere, evaluarea stării pe timpul duratei de serviciu. Indiferent de complexitatea metodei adoptate, procesul de proiectare a duratei de serviciu trebuie să aibă la bază rezultatele unor cercetări experimentale, necesare pentru evaluarea evoluţiei caracteristicilor materialelor funcţie de diferitele condiţii de mediu.
Atacul de îngheţ – dezgheţ cu/şi fără agenţi de dezgheţare reprezintă una dintre acţiunile cu apariţie frecventă, cauzând importante deteriorări ale betonului.
În prima parte a lucrării s-a prezentat o analiză a principalelor metode experimentale de studiere a solicitării de îngheţ-dezgheţ. In partea a doua a lucrării se prezintă rezultatele obţinute de autori prin aplicarea diferitelor metode de determinare a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ asupra unor betoane preparate cu cimenturi produse de CARPATCEMENT HOLDING S.A. – HEIDELBERGCEMENT GROUP.
Cuvinte cheie
beton, ciment, metode experimentale, acțiune îngheț/dezgheț
IOANA PAPAYIANNI, ELEFTHERIOS ANASTASIOU
Rezumat
În Grecia, utilizarea betonului pentru pavaje rutiere este foarte limitată, deşi ea prezintă numeroase beneficii, în special pentru zonele cu înclinaţii mari şi trafic greu. Realizarea unor betoane cu cost redus, destinate pentru pavaje, va contribui la o alternativă în construcţia de drumuri. În această lucrare se prezintă proiectarea şi proprietăţile acestui tip de beton, care ar putea fi realizat prin utilizarea echipamentului convenţional. Sunt, de asemenea, prezentate, caracteristicile tehnice, incluzând observaţii ale performanţelor pe termen lung, pentru betonul care include ca liant, cenuşa zburătoare şi ca agregat, zgura de oţelărie.
Cuvinte cheie
durabilitate, proprietăți mecanice, betoane speciale
DRAGAN BOJOVIĆ, DRAGICA JEVTIĆ, MILOŠ KNEŽEVIĆ
Rezumat
În lucrare se prezintă o modalitate de optimizare a compoziţiei unor betoane pentru care a fost selectată o proprietate fizică, folosind metoda reţelelor neuronale artificiale tip feed-forward. Acest tip de optimizare a fost ales deoarece proiectarea compoziţiei betoanelor nu beneficiază de o metodologie clar stabilită dar şi pentru a reduce efortul experimental. Proiectarea betoanelor depinde de un număr mare de variabile şi, de aceea, utilizarea modelelor deterministe nu a furnizat până în prezent rezultate bune. Scopul acestor eforturi de cercetare a fost de a crea un model bazat pe metoda reţelelor neuronale artificiale folosind 288 de amestecuri de test cu ajutorul cărora să poată fi făcută predicţia – cât mai corectă – a rezistenţei la compresiune a betonului la 28 de zile. Pentru a putea obţine cea mai corectă estimare au fost considerate trei seturi de date de intrare. Pentru fiecare dintre grupurile de date de intrare au fost încercate configuraţii ale reţelelor neuronale cu 1, respectiv 2 straturi ascunse. Pentru fiecare situaţie specifică a fost dezvoltat algoritmul de lucru corespunzător.
Cuvinte cheie
rezistența betonului, rețele neuronale, model de predicție
LAVINIA ELENA MUNTEAN, DANIELA LUCIA MANEA, CONSTANTIN COSMA
Rezumat
Articolul prezintă rezultatele privind concentraţia activităţii radionuclizilor şi a indicelui de radioactivitate pentru diferite reţete de mortar uscat.
Determinările s-au făcut pentru 10 reţete de mortar de tencuială (var-ciment şi ciment), la care se utilizează cimentul portland CEM I 42,5R, var calcic hidratat EN 459/1 CL80-S şi agregate de râu din diferite zone ale Judeţului Alba.
Rezultatele obţinute indică influenţa locului de provenienţă al agregatului de râu, observându-se diferenţe între concentraţiile radionuclizilor pentru mortarele testate.
Cuvinte cheie
mortare de tencuială, radioactivitate, spectroscopie gamma, indice de radioactivitate
ANDREEA MONCEA, MARIA GEORGESCU, ANA-MARIA PANAIT, CARMEN MUNTEANU
Rezumat
Cimentul superaluminos este cunoscut aproape exclusiv, ca un liant refractar. Cercetări realizate în ultimele decenii, îndeosebi în cadrul companiei Kerneos (inventatoare a cimentului Fondu, în 1908 – cunoscută sub numele Lafarge), au condus la rezultate interesante, privind utilizarea acestui liant, asociat cu ciment portland şi sulfat de calciu, în lianţi complecşi, constituienţi ai unor "mortare uscate", destinate lucrărilor de construcţii.
În astfel de mase complexe, el însuşi sau prin interacţii cu ceilalţi componenţi, cimentul superaluminos imprimă ca proprietăţi specifice: priză şi întărire rapidă, variaţii dimensionale controlabile, calităţi estetice (lipsa eflorescenţelor, stabilitatea culorii), rezistenţă la coroziune, rezistenţe mecanice bune, inclusiv la abraziune, diminuarea poluării ("eco-friendly"). Asemenea proprietăţi răspund cerinţelor impuse de utilizări în domenii ca: straturi autonivelante, adeziv pentru plăci ceramice şi pietre naturale, mase compozite de izolare termică exterioară, cu caracteristici decorative, mortare şi betoane de reparaţii, cu priză rapidă, mortare rezistente la apă.
Considerând aceste informaţii, s-au iniţiat şi în cadrul catedrei SIMONa din Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, cercetări sistematice privind realizarea şi caracterizarea unor mase liante ternare, în sistemul ciment portland-ciment aluminos-sulfat de calciu. Au fost realizate mase liante cu compoziţii variind în limite largi: 10-80% ciment portland, 10-60% ciment superaluminos, 5-30% sulfat de calciu (semihidrat sau anhidrit III). Prezenta lucrare aduce date privind timpul de priză şi rezistenţele mecanice ale lianţilor ternari din sistemul ternar ciment portland (PC) – ciment aluminos (CAC) – sulfat de calciu (CSHx), precum şi informaţii referitoare la variaţiile dimensionale în timpul întăririi.
Cuvinte cheie
ciment aluminos (CAC), ciment portlandrezistență la compresiune, lianți ternari
ION ROBU, IONELA PETRE, NASTASIA SACA
Rezumat
Această lucrare conţine informaţii referitoare la durabilitatea mortarelor/betoanelor de ciment cu 0%, 10% şi 20% metacaolinit. Durabilitatea a fost evaluată prin determinări precum absorbţia de apă, gelivitatea, contracţia, comportarea în soluţie sulfatică (MgSO4, K2SO4) realizate la mortare şi lucrabilitate, aer oclus şi antrenat, rezistenţe mecanice şi permeabilitate, la betoane.
Rezultatele obţinute arată că metacaolinitul este un adaos hidraulic activ care poate fi utilizat la realizarea cimenturilor compozite cu bune caracteristici fizico-mecanice şi chimice. Studiile efectuate au reliefat efectul favorabil al metacaolinitului asupra comportării în timp a mortarelor şi betoanelor.
Mortarele de ciment cu metacaolinit puse în contact cu soluţii sulfatice au o comportare bună până la un an de expunere. Rezistenţa la atacul sulfatic poate fi corelată cu reducerea proporţiei de C3A prin înlocuirea parţială a clincherului cu metacaolinit.
Cuvinte cheie
metacaolin, puzzolane, mortar, beton
CARMEN MUNTEANU, MARIA GEORGESCU
Rezumat
Superplastifianţii din categoria policarboxilaţilor sunt substanţe cu efect dispersant şi fluidifiant puternic asupra pastelor de ciment, permiţând reduceri foarte importante ale raportului apă/ciment, cu consecinţe favorabile asupra rezistenţelor mecanice pe care sistemele liante le dezvoltă. În funcţie de natura lor şi a cimentului, de dozaj, superplastifianţii de tip policarboxilat determină anumite modificări în cinetica proceselor de hidratare şi formare a hidrocompuşilor.
Lucrarea prezentă aduce informaţii referitoare la influenţa unui aditiv superplastifiant de tip policarboxilat, asupra proceselor de hidratare şi formare a structurii de întărire, rezistente, pentru sisteme liante conţinând cimenturi cu compoziţii mineralogice diferite, sintetizate în laborator. Aditivul superplastifiant considerat, a fost de tipul CHRYSO Fluid Premia 180, utilizat ca soluţie, cu conţinut de substanţă activă de 21,5%±1,0% şi s-a dozat în proporţii de 0.3% şi 0.9% substanţă activă.
Influenţa acestui aditiv asupra proceselor de hidratare a cimenturilor, s-a urmărit prin analize de difracţie cu raze X, pe paste liante, preparate cu adaosuri de superplastifiant cuprinse între 0,3% şi 0,9% (stabilite pe baza unor informaţii de literatură).
Informaţii privind influenţa aditivului de tip policarboxilat asupra proprietăţilor liante, s-a apreciat prin determinări de rezistenţă mecanică, pe microprobe confecţionate din mortare plastice, fără/cu adaos de 0,9% superplastifiant, după perioade de întărire de 2 - 28 zile. Proporţia de 0,9% superplastifiant, a fost stabilită având în vedere rezultatele privind caracteristicile pastelor de ciment preparate dintr-un ciment industrial CEM I 52.5 R, aditivate cu acelaşi superplastifiant, considerat în proporţii variabile, între 0,3% şi 1,3%.
Cuvinte cheie
metacaolin, puzzolane, mortar, beton
GORDANA TOPLIČIĆ-ĆURČIĆ , ZORAN GRDIĆ, NENAD RISTIĆ, IVA DESPOTOVIĆ, DRAGAN ĐORĐEVIĆ, MILOŠ ĐORĐEVIĆ
Rezumat
Permeabilitatea faţă de apă a betonului depinde de o multitudine de factori. Microstructura matricei de ciment, porozitatea şi distribuţia porilor după mărime influenţează major permeabilitatea faţă de apă. De asemenea, agregatele influenţează adâncimea de pătrundere a apei sub presiune în beton, ca măsură a permeabilităţii faţă de apă. În cadrul lucrării s-a studiat influenţa agregatelor de concasare (bazaltice, calcaroase, diabazice şi andezitice) prin comparaţie cu agregatele de râu, din compoziţia betonului, asupra pătrunderii apei sub presiune.
Porozitatea matricei betonuui a fost examinată prin microscopie optică cu un software dedicat. Proporţia porilor cu dimensiunea ≤1μm în matricea betonului scade cu creşterea raportului apă/ciment. Pe de altă parte proporţia porilor cu dimensiunea ≥10μm creşte cu raportul apă/ciment.
Cuvinte cheie
structură ciment întărit, beton, porozitate, microscopie optică, agregate
ANJA TERZIĆ , LJUBICA PAVLOVIĆ, ZAGORKA RADOJEVIĆ, LJILJANA MILIČIĆ
Rezumat
Betoanele tratate termic înainte şi pe durata de exploatare pot fi utilizate ca materiale termoizolante în instalaţii de temperatură înaltă. Atunci când betoanele termoizolante de înaltă temperatură sunt obţinute cu materiale secundare, acestea trebuie să îndeplinească cerinţe specifice celor convenţionale. Procesele de sinterizare şi modificările structurale se defăşoară la temperatură ridicată, de expunere a betonului. Evoluţia modificărilor structurale poate fi monitorizată prin măsurarea rezistenţei la compresiune şi a porozităţii prin metode distructive şi nedistructive (viteza de propagare a US, analiza microscopică). Partea experimentală a fost realizată cu betoane corindonice standard şi betoane cu bauxită reciclată. Probele au fost tratate termic, după o curbă de ardere de la 110 la 1500ºC. Rezistenţa la compresiune şi porozitatea s-au determinat cu metode distructive, iar testele nedistructive au fost folosite în scop comparativ. Pentru aprecierea procesului de sinterizare s-a efectuat încercarea de fluaj. Rezultatele încercărilor au arătat că proprietăţile betonului reciclat sunt similare cu cele ale betonului convenţional.
Cuvinte cheie
viteză de propagare (US), sinterizare, beton de temperatură înaltă, reciclare
ANA MARIA MONCEA, MARIA GEORGESCU, ALINA BĂDĂNOIU, ECATERINA MATEI
Rezumat
Cimentul portland şi lianţi micşti derivaţi din acesta, constituie matrici liante cu o bună capacitate de imobilizare a unor deşeuri periculoase pentru mediul înconjurător. Caracterul puternic bazic al soluţiei intergranulare din piatra de ciment, alături de prezenţa ca principali hidrocompuşi, a hidrosiliocaţilor de calciu, cu pronunţat caracter gelic şi o suprafaţă specifică mare, constituie elemente esenţiale pentru capacitatea de imobilizare a elementelor nocive. O bună capacitate de imobilizare a metalelor grele o au şi sistemele liante fără clincher portland, de tipul lianţilor de zgură activată alcalin.
Lucrarea prezentă aduce informaţii referitoare la posibilitatea de imobilizare a unui deşeu de sticlă, cu conţinut mare de Pb (>15%) rezultat prin reciclarea tuburilor cinescop (CRT), în matrici liante de tipul: ciment portland (CEM I), ciment cu zgură (CEM III A), liant de zgură activată alcalin. Cele trei categorii de lianţi au prezentat o bună capacitate de imobilizare a Pb (peste 99%). Influenţa înglobării deşeului de sticlă (dozat astfel încât Pb să corespundă unor proporţii de 0,18 – 10%) asupra dezvoltării rezistenţelor mecanice a fost foarte puţin semnificativă în cazul cimentului portland. Un dozaj mare de deşeu (corespunzător proporţiei de 10% Pb) a determinat scăderea rezistenţelor mecanice ale cimentului cu zgură cu până la 25% şi cu până la 15% în cazul liantului de zgură activată alcalin (comparativ cu ale liantului fără adaos de deşeu).
Cuvinte cheie
ciment portland, zgură activată alcalin, deșeu, imobilizare Pb, rezistență compresiune
Efectul concentraţiei alcaliilor asupra proprietăţilor mecanice ale geopolimerilor pe bază de caolin
C.Y.HEAH, H.KAMARUDIN, A.M.MUSTAFA AL BAKRI, M.BNHUSSAIN, M.LUQMAN, I.KHAIRUL NIZAR, Y.M.LIEW
Rezumat
Concentraţia alcaliilor este cel mai semnificativ factor al procesului de geopolimerizare, care trebuie luat în considerare în timpul sintezei geopolimerilor pe bază de caolin. Geopolimerii pe bază de caolin au fost preparaţi prin amestecarea caolinului cu o soluţie de activator alcalin. Soluţia de activator alcalin utilizată a fost un amestec de hidroxid de sodiu (NaOH) şi silicat de sodiu (Na2SiO3). Prezentul studiu urmăreşte analizarea efectului concentraţiei de NaOH (6-14M) asupra proprietăţilor mecanice ale geopolimerului pe bază de caolin. Rezultatele rezistenţei la compresiune au indicat ca optimă concentraţia de NaOH 8M. Analizele SEM, XRD şi FTIR au fost realizate pentru studierea transformărilor care au loc în timpul sintezei de geopolimeirzare.
Cuvinte cheie
caolin, geopolimeri, concentrație alcalii, proprietăți mecanice
DANIELA AURELIA PÎRVU, BOGDAN MIHAI GĂLBINAŞU, ION PĂTRAŞCU, CRISTINA FLORENTINA PÎRVU, DAN NIŢOI
Rezumat
Cimenturile autoadezive reprezintă o clasă recentă de cimenturi pe bază de răşini concepute pentru fixarea restaurărilor protetice la ţesuturile dentare. Comparativ cu cimenturile pe bază de răşini compozite clasice ele sunt mai atractive pentru medicii dentişti deoarece nu necesită o condiţionare prealabilă a substraturilor. Pe de altă parte, performanţele lor adezive sunt mai puţin evaluate şi testate clinic, ceea ce determină o rezervă în folosirea lor.
Cuvinte cheie
cimenturi compozite, vitroceramici, zirconă, rezistență la forfecare, adeziune
MIHAI ROHAN
Rezumat
Industria cimentului trebuie să-şi pregătească viitorul în contextul în care Uniunea Europeană are nevoie stringentă de o viziune pe termen lung. Lipsa de viziune a UE s-a adeverit şi în cazul schimbărilor climatice când Comisia Europeană nu a ajuns la un consens cu state ca Brazilia, China, India, USA şi multe altele, privind reducerea emisiilor de carbon care contribuie la încălzirea globală.
Principalele provocări cărora industria cimentului din Europa trebuie să le facă faţă în viitor se referă, în principal, la:
Schimbările climatice, care includ alocările de CO2 pentru perioada 2013-2020, revizuirea listei sectoarelor vulnerabile la relocare, foaia de parcurs pentru o economie cu emisii reduse de carbon până în 2050, taxa de CO2 pentru produsele energetice, adaptarea la schimbările climatice, etc.
Directiva eficienţei energetice
Implementarea Directivei emisiilor industriale şi a BAT-urilor (Best Available Techniques)
Implementarea Acordului privind silicea cristalină
Eficienta resurselor şi accesul la materiile prime precum şi utilizarea durabilă a resurselor
Biodiversitatea şi Natura 2000
Directiva cadru a deşeurilor precum şi managementul deşeurilor din construcţii şi demolări
REACH (înregistrarea, evaluarea şi autorizarea substanţelor chimice) şi CLP (clasificarea, etichetarea şi ambalarea)
Revizuirea Directivei SEVESO II
Implementarea Regulamentului produselor pentru construcţii
Revizuirea standardului de ciment şi betoane
Declaraţia de mediu a produselor
Radiaţiile gama din materialele de construcţii
Emisiile de mercur
Cuvinte cheie
ciment, durabilitate, mediu, beton
ECATERINA ANDRONESCU, DORU VLADIMIR PUŞCAŞU
Rezumat
Lucrarea de faţă are scopul de a aduce informaţii mai recente privind emisiile de dioxine şi furani în fabricile de ciment. Rezultatele evaluate provin din mii de monitorizări realizate la nivel mondial, precum şi în Romania, după 2006. Masurările acoperă majoritatea tehnologiilor de producţie şi o mare varietate de combustibili alternativi pe bază de deşeuri.
Datorită condiţiilor specifice pentru producerea clincherului: temperaturi ridicate, de aproximativ 2000 °C pentru gaze şi perioade lungi de staţionare a gazelor de ardere în cuptor (circa 10 secunde la temperaturi mai mari de 1100 – 1200 °C şi 5 – 6 secunde chiar la temperaturi peste 1800°C), emisiile de dioxine şi furani ale cuptoarelor de clincher sunt foarte reduse, indiferent de combustibilii utilizaţi, chiar şi în cazul combustibililor alternativi pe bază de deşeuri periculoase.
Datorită condiţiilor existente în cuptoarele de clincher se poate realiza un factor de distrugere şi eliminare (DRE) de 99,9999% pentru compuşii organici persistenţi, categorie din care fac parte şi dioxinele şi furanii. Datele măsurărilor realizate în lume, dar şi în România confirmă nivelul foarte redus al emisiilor de dioxine si furani al cuptoarelor de clincher.
Cuvinte cheie
dioxine, furani, combustibili alternativi
DOREL RADU, ANDREEA DAVID
Rezumat
În condiţiile în care industria cimentului se confruntă tot mai des şi mai acut cu crize ale combustibililor fosili, deci cu necesitatea de a reduce consumurile specifice de căldură, utilizarea combustibililor alternativi poate reprezenta o soluţie eficientă. Deşi în ultimii ani cercetările în acest sens s-au accentuat, în prezent există foarte puţine informaţii referitoare la modul în care utilizarea combustibililor alternativi poate modifica valorile principalilor indicatori termotehnologici ai procesului de ardere şi cuptoarelor de clincherizare: temperatura şi entalpia gazelor de ardere, productivitatea absolută şi consumul specific de căldură.
Această lucrare are ca scop prezentarea unor date referitoare la influenţa substituirii parţiale/totale a unui combustibil considerat de referinţă cu un altul alternativ asupra consumului specific de căldură al cuptoarelor de clincherizare.
Cuvinte cheie
combustibili alternativi, aer îmbogățit cu oxigen, entalpia gazelor de ardere, consum specific de căldură
ZHITAO CHEN, YINGZI YANG, YAN YAO, YANGCAN WU
Rezumat
Au fost studiate rezistenţele la compresiune quasi-statică şi la impact dinamic ale unor compozite pe bază de ciment armate dispers cu fibre de PVA (PVA-FRCC). Rezistenţa la compresiune quasi-statică scade cu creşterea raportului liant apă. Pentru determinarea impactului dinamic asupra rezistenţei la compresiune a PVA-FRCC s-a utilizat echipamentul Hopkinson. Rezultatele experimentale au indicat faptul că relaţiile efort unitar deformaţie specifică ale unor compozite pe bază de ciment armate dispers cu fibre (PVA-FRCC) având diferite rapoarte apă/liant sunt influenţate de viteza de deformaţie. Capacitatea de deformaţie a PVA-FRCC sub acţiunea încărcărilor dinamice este îmbunătăţită prin creşterea raportului apă/liant. De asemenea capacitatea de absorbţie a energiei este influenţată de raportul apă/liant. Cu cât acest raport creşte capacitatea de absorbţie a energiei, a PVA-FRCC este diminuată.
Cuvinte cheie
raport apă/liant, PVA - FRCC, proprietăți mecanice dinamice SHPB
INÉS GARCÍA-LODEIRO, OLGA MALTSEVA, ÁNGEL PALOMO, ANA FERNÁNDEZ-JIMÉNEZ
Rezumat
Problemele îngrijorătoare, create de emisia de CO2 în tehnologia de fabricare a cimentului portland au determinat orientarea comunităţii ştiinţifice către găsirea unor noi materiale, cu caracteristici asemănătoare cimentului portland, dar care pot fi fabricate fără implicaţii de ordin ecologic.
Aceşti lianţi se pot obţine prin amestecarea unor proporţii mici de ciment, cu proporţii mari (60-70%) de adaosuri minerale (zgură, cenuşă zburătoare, sau metacaolin), cu activare alcalină. Lucrarea realizează o sinteză a fundamentelor chimice care guvernează aceste noi sisteme reactive. Se analizează, de asemenea, natura produşilor de reacţie formaţi la întărire, în corelare cu diferite condiţii de reacţie.
Cuvinte cheie
ciment hibrid, activare alcalină, N - A - S - H gel, geopolimeri
CRISTINEL MORARU
Rezumat
Armonizarea reglementărilor româneşti cu cele europene a condus la modificări importante în ceea ce priveşte regulile de producere ale betonului, de proiectare şi executare a elementelor şi structurilor. Intrarea în vigoare în România începând cu anul 2002, a normelor europene continuă să impună modificări importante în privinţa claselor minime de rezistenţă şi condiţiilor de execuţie a lucrărilor din beton.
Programul naţional de dezvoltare a infrastructurii a devenit o prioritate în România. Acest aspect, alături de cerinţele suplimentare de rezistenţă şi durabilitate impuse, conduc spre necesitatea utilizării unor cimenturi specializate, de înaltă rezistenţă.
Articolul prezintă principalele caracteristici ale cimentului CEM I 52,5R precum şi rezultatele unor studii efectuate pe betoane preparate cu acest sortiment de ciment.
Cuvinte cheie
performanță, rezistență, durabilitate, beton
ANDREEA MONCEA, MARIA GEORGESCU
Rezumat
Considerând unele date anterioare, referitoare la comportarea liantă a unor mase complexe silicat–aluminat–sulfatice, lucrarea prezentă aduce informaţii complementare, referitoare la influenţa unor factori de mediu (temperatură, umiditate), asupra comportării unor astfel de lianţi. Au fost investigaţi lianţi ternari cu conţinut de ciment portland, ciment aluminos şi sulfat de calciu (adus ca semihidrat sau anhidrit III).
Pentru compoziţiile selectate pe baza determinărilor de proprietăţi liante în condiţii normale, s-au făcut investigaţii privind influenţa unor temperaturi ridicate, precum şi influenţa solicitărilor repetate de îngheţ-dezgheţ, asupra comportării unor astfel de lianţi.
Pentru a obţine informaţii cu privire la procesele implicate în comportarea lianţilor complecşi în astfel de condiţii, la modificările compoziţionale induse în anumite condiţii, s-au făcut investigaţii prin analize de difracţie cu raze X şi termo-gravimetrice.
Cuvinte cheie
ciment superaluminos, ciment portland, proprietăți termice, lianți ternari
CARMEN MUNTEANU, MARIA GEORGESCU, ANDREEA MONCEA
Rezumat
Lucrarea prezentă aduce informaţii privind influenţa unor adaosuri variabile de cenuşă de termocentrală – singură sau asociată cu un aditiv superplastifiant de tip policarboxilic – asupra proprietăţilor fizico-mecanice ale unor paste şi mortare pe bază de ciment portland CEM I 52,5 R. Cenuşa de termocentrală, de provenienţă Govora, a fost considerată ca adaos de ciment, în cantităţi cuprinse între 10% şi 50%. Superplastifiantul utilizat a fost de tip policarboxilat – CHRYSO Fluid Premia 180, utilizat ca soluţie, cu un conţinut de substanţă activă de 21,5±1,0%. Pe baza rezultatelor unor cercetări anterioare, aditivul s-a dozat în proporţie de 0,9% faţă de ciment.
Informaţii privind influenţa adaosului de cenuşă, asociată eventual cu superplastifiant, asupra proprietăţilor fizice ale pastelor liante, s-au obţinut prin determinări ale apei necesare obţinerii pastelor de consistenţă standard şi determinări ale timpului de priză. Comportarea liantă a cimenturilor mixte, cu conţinut diferit de cenuşă, asociată cu aditiv superplastifiant, a fost apreciată prin rezistenţele mecanice dezvoltate în timp, de probe din mortar cu raport liant/nisip = 1/3 şi raport apă/liant variabil, astfel încât să se asigure o lucrabilitate similară a mortarelor fără şi cu superplastifiant. Adaosurile crescânde de cenuşă au determinat creşteri continue ale apei pentru pasta de consistenţă standard (în limitele 32,2%-37,6%). Asocierea superplastifiantului policarboxilic (0,9%) a diminuat sensibil apa pentru pastele de consistenţă standard, la valori cuprinse între 22% şi 28%, pentru cimenturile cu conţinut de 10%, respectiv 50% cenuşă. În corelare cu aceasta, timpul de priză a fost mai lent pentru cimenturile cu cenuşă, dar, efectul întârzietor al acesteia a fost atenuat în prezenţa superplastifiantului. Rezistenţele mecanice ale mortarelor preparate din cimenturi cu cenuşă au diminuat, paralel cu creşterea proporţiei de cenuşă. Scăderile de rezistenţă au fost mult atenuate pentru compoziţiile conţinând cimenturi cu cenuşă şi 0,9% superplastifiant policarboxilic, în corelare cu reducerea raportului apă/liant, pe care aditivul o determină. Astfel, pentru compoziţia liantă cu 30% cenuşă şi 0,9% superplastifiant, s-au obţinut rezistenţe la compresiune mai bune chiar decât pentru cimentul unitar, fără superplastifiant.
Cuvinte cheie
cenușă de terocentrală, superplastifiant policarboxilic, proprietăți fizico - mecanice
ANA MARIA MONCEA, MARIA GEORGESCU, ALINA MELINESCU, ŞTEFANIA STOLERIU, ANDREEA MONCEA
Rezumat
Pe lângă lianţii tradiţionali – ciment portland, cimenturi mixte, lianţii cu activare alcalină, fără clincher portland, de tipul LZA (liant de zgură activată alcalin) şi de tip geopolimeri pot constitui matrici eficiente pentru imobilizarea unor substanţe nocive.
Lucrarea prezentă aduce informaţii referitoare la procesele fizico-chimice care au loc la întărirea unor sisteme liante de tip LZA şi respectiv, geopolimer, în care s-a imobilizat un deşeu cu conţinut de Pb. Liantul de tip geopolimer s-a preparat din cenuşă de termocentrală, utilizând ca activator alcalin, un amestec de Na2O.nSiO2 şi NaOH, cu un modul n al silicatului, egal cu 1,12. Acelaşi activator a fost utilizat şi pentru realizarea lianţilor de zgură activată alcalin.
Lianţii de acest tip au dovedit o foarte bună capacitate de imobilizare a unui deşeu de sticlă rezultat din tuburile catodice scoase din utilizare (CRT) cu conţinut de Pb, considerat în lianţi, în proporţii corespunzătoare la 0,18-10% Pb. Înglobarea Pb în sistemele liante determină o anumită frânare a proceselor de interacţie, efectul fiind mai accentuat pentru perioade scurte de întărire şi proporţii mai mari de Pb. Datele analizelor difractometrice sugerează formarea în unele compoziţii, a unui compus complex cu Pb – hidroaluminosilicat de plumb.
Cuvinte cheie
zgură activată alcalin, geopolimer, deșeuri CRT, produși de reacție, procese de întărire
CORNELIU BOB, TAMAS DENCSAK, CRISTIAN TANASIE, IONEL BALCU
Rezumat
Betonul este cel mai utilizat material de construcţii. Deşi este considerat neecologic datorită cantităţilor mari de CO2, emise prin producerea cimentului, betonul are proprietatea de a reabsorbi o parte din CO2 emis.
Lucrarea de faţă cuprinde studii teoretice şi determinări experimentale cu privire la capacitatea betonului de a absorbi CO2 prin carbonatare. Un model original pentru determinarea adâncimii de carbonatare este prezentat, urmat de un scurt studiu documentar în domeniul recarbonatării betonului. În partea a doua este prezentat un program experimental care combină metode tradiţionale cu procedee originale şi neconvenţionale. Scopul a fost determinarea directă a absorbţiei de CO2 de către beton, din care să se stabilească cât din oxidul de calciu initial se poate carbonata. Rezultatele experimentale au fost în bună corelaţie cu modelele teoretice; s-a obţinut o valoare corespunzătoare pentru parametrul teoretic care arată cantitatea de oxid de calciu carbonatată.
Cuvinte cheie
beton, carbonatare, CO2, uscare, metodă RX
GUANGBIN QU, AILIAN ZHANG
Rezumat
Au fost realizate prisme de mortar cu trei diferite materiale liante pe bază de ciment (cu sau fără adaos mineral), plus 30% filler de calcar. După 28 de zile de păstrare în apă, la temperatura camerei, aceste probe au fost imersate în soluţie de 2% sulfat de magneziu la temperaturi diferite (5℃, 20℃ şi cicluri alternante între 5℃ şi 20℃ pe o durată de un an. Evoluţia rezistenţelor a fost măsurată la diferite termene. De asemenea, de la suprafaţa prismelor au fost prelevate probe care au fost examinate prin difracţie de raze X (XRD) şi spectroscopie în infraroşu cu transformata Fourier (FTIR). Rezultatele arată că influenţa temperaturii asupra rezistenţei mortarului la atacul sulfatic este în corelaţie cu compoziţia liantului. Expunerea mortarului pe bază de ciment fără adaos la o temperatură mai mare duce la o pierdere de rezistenţă mai rapidă. Cimentul ca adaos are avantajul că o temperatură mai mare favorizează reacţia puzzolanică, iar deteriorarea generală a mortarului este mai redusă. După 1 an de expunere la soluţii sulfat de magneziu, formarea de thaumasit a fost verificată în mortare pe bază de ciment portland atât la 5℃ cât şi la 20℃. S-a ajuns la concluzia că formarea thaumasitului nu se limitează la structuri de temperatură joasă (mai puţin de 15 ℃).
Cuvinte cheie
ciment, adaosuri minerale, atac sulfatic, temperatură thaumasit
GABRIEL OPRIŞAN, NICOLAE ŢĂRANU, MIHAI BUDESCU, IOANA ENTUC
Rezumat
Compozitele polimerice armate cu fibre (CPAF) se utilizează cu succes la consolidarea grinzilor din beton armat îmbunătăţindu-le răspunsul structural la solicitările uzuale. Soluţiile cele mai frecvente se bazează pe utilizarea platbandelor prefabricate din CPAF lipite cu adezivi pe faţa inferioară a grinzii sau pe aplicarea directă a unor fâşii din ţesături cvasi-unidirecţionale realizate din fibre de carbon sau sticlă, impregnate cu răşini polimerice.
În cadrul unui program experimental desfăşurat la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din Iaşi au fost testate mai multe grinzi din beton armat consolidate, evidenţiindu-se modul de lucru, tipurile de cedare şi eficienţa structurală a sistemelor propuse. Răspunsul structural a fost evaluat prin solicitarea grinzilor la moment încovoietor constant, identificându-se diferenţele în raport cu grinzile neconsolidate atât în privinţa capacităţii portante cât şi a rigidităţii. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute prin modelare numerică.
Cuvinte cheie
platbande armate, fibre de carbon, tipuri de rupere, modelare numerică, răspuns structural
LU SHUANG, WANG ZHENG
Rezumat
Senzorii de coroziune montaţi in-situ au fost dezvoltaţi pentru a monitoriza efectele coroziunii datorată clorurilor asupra structurilor din beton.Tehnica undelor galvano-statice (GPT) a fost aplicată pentru a măsura rezistenţa de polarizare la anod şi rezistenţa electrică a betonului prin utilizarea de senzori. Lucrarea prezintă analiza unor măsurători ale GPT efectuate asupra unor probe de laborator din beton contaminat cu cloruri. Relaţia între viteza de coroziune a oţelului electrozilor şi rezistenţa betonului măsurată cu ajutorul unor senzori de coroziune confirmă încrederea în metoda senzorilor de coroziune. Rezultatele obţinute indică faptul că rezistenţa electrică a betonului reprezintă un parametru influenţat de starea de coroziune a structurilor din beton.
Cuvinte cheie
monitorizare coroziune, structuri de beton, GPT, rezistență de polarizare