english CRISTINA STANCU
Rezumat
Lucrarea își propune sa prezinte importanța participării laboratoarelor la scheme de competenta interlaboratoare (ILC), folosind studiul de caz denumit Încercări Interlaboratorare pe adezivi pentru plăci ceramice. În prezent, schema ILC organizată de CEPROCIM este singura adresată laboratoarelor de încercări a adezivilor pentru plăci ceramice.
Lucrarea își propune să prezinte de asemenea, prin utilizarea mai multor studii de caz, influența participării continue la schema ILC asupra îmbunătățirii performanței participanților și a coeficientului de variație, precum și influența pe care noii participanți o aduc. Studiile de caz reprezintă atât laboratoare acreditate conform EN ISO/IEC 17025, cât și laboratoare neacreditate ale căror performanțe (scorul z) au fost evaluate în timpul participării lor la toate cele 12 ediții ale Încercărilor Interlaboratoare pe adeziv pentru plăci ceramice.
Cuvinte cheie
schemă comparativă inter-laboratoare, adeziv, plăci ceramice, rezistență inițială la adeziune, rezistența adeziunii la tracțiune după imersia în apă, timp deschis, scor - z
GHEORGHE DOBRA, SORIN ILIEV, LUCIAN COTEȚ, ALINA BOIANGIU, ILEANA MOHANU, NICOLETA FLORENTINA CÎRSTEA
Rezumat
În această lucrare a fost investigată posibilitatea obținerii ceramicii poroase prin utilizarea a două sortimente comerciale de hidroxid de aluminiu cu finețe diferită (de la Vimetco Alum SA Tulcea România). Metoda propusă pentru obținerea unei astfel de ceramici se bazează pe o presare foarte scăzută (30kN) a amestecurilor de pulberi, urmată de un tratament termic la 1550oC. A fost investigat efectul fineții hidroxidului de aluminiu asupra porozității și densității aparente, rezistenței la compresiune și coeficientului de dilatare termică ale ceramicii obținute. De asemenea, caracteristicile mineralogice și microstructurale au fost evaluate prin analize XRD și SEM. Rezultatele au arătat că ambele probe de hidroxid de aluminiu au condus la îmbunătățirea proprietăților de porozitate, densitate și rezistență mecanică în comparație cu ceramica standard preparată cu alumină calcinată. Utilizarea pulberii mai grosiere (sub 45µm) în proporție de 25% conduce la obținerea unor ceramici cu caracteristici fizico-mecanice apropiate de cele ale ceramicilor realizate cu pulbere mai fină (sub 10µm) în proporție de 25-50%, cu efect benefic asupra costurilor de producție. Proprietățile ceramicilor poroase au sugerat că pot fi utilizate în aplicații de filtrare.
Cuvinte cheie
hidroxid de aluminiu, ceramici poroase, microstructură, caracterizare fizică și mecanică
ALINA IULIA DUMITRU, GEORGETA VELCIU, DELIA PATROI JANA PINTEA, TUDOR-GABRIEL DUMITRU, ILDIKO PETER
Rezumat
A fost studiată influența dopanților, Y3+, Sm3+ și Bi3+ precum și condițiile de polarizare asupra proprietăților piezoelectrice ale compozițiilor (Pb0.91Me0.06)(Ti0.98Mn0.02)O3. Compoziţiile au fost obţinute prin metoda reacţiilor în stare solidă, la temperatură ridicată de sinterizare (1190°C şi 1240°C). În lucrarea de față a fost luat în considerare și investigat efectul temperaturii de sinterizare asupra unor proprietăți, în special asupra caracteristicilor fizice, asupra caracteristicilor structurale și microstructurale și asupra proprietăților dielectrice și piezo-electrice ale materialelor.
Din studiile efectuate, reiese că tipul de dopant are efect asupra structurii și microstructurii cât și asupra proprietăților dielectrice și piezoelectrice. Structura a fost identificată prin măsurători cu raze X, iar dimensiunea cristalitelor a fost determinată prin analize SEM. La temperatura camerei, toate probele sinterizate prezintă o structură perovskit tetragonală.
Determinările parametrilor piezoelectrici (kp) au fost efectuate folosind metoda de rezonanță - antirezonanță. Rezultatele obţinute indică faptul că compoziţiile sinterizate ( PT dopat) pot fi utilizate în obținerea de elemente active cât și ţinte pentru depunere.
Cuvinte cheie
PZT dopat, proprietăți dielectrice și piezo-electrice, proprietăți fero-electrice
CORNELIA-FLORENTINA DOBRESCU, RAMONA PINȚOI
Rezumat
Lucrarea îşi propune analiza utilizării potenţiale a deşeurilor din sticlă pentru producerea materialelor de constructii şi îmbunătăţirea pământurilor argiloase. Aplicaţiile experimentale bazate pe integrarea produselor reciclate cu rol de lianţi au evidenţiat că deşeurile de sticlă contribuie în mod pozitiv la proprietăţile micro-structurale ale amestecului printr-o îmbunătăţire evidentă a performanţelor mecanice. În cadrul lucrării este structurat un program experimental care reprezintă o etapă premergătoare pentru modelările la scară redusă aplicate în proiectarea de structuri şi elemente eco-sustenabile utile în lucrările de construcţii. Rezultatele obținute au confirmat eficienţa utilizării sticlei reciclate ca material de construcţie în aplicaţiile inginereşti. Avantajele utilizării deşeurilor de sticlă în fabricarea elementelor de construcţii constau în durabilitatea materialului, rezistenţa la abraziune îmbunătăţiţă a betonului, îmbunătăţirea proprietăţilor reologice ale betonului proaspăt fără a utiliza superplastifianţi în amestecuri.
Cuvinte cheie
stabilitate, performanță, îmbunătățire, materiale alternative, soluri aegiloase, deșeuri de sticlă