ROXANA PĂTRAŞCU, GEORGE DARIE, ADRIAN VOLCEANOV, BOGDAN ALEXANDRU SAVA, MIHAI ELIŞA, ADINA STĂNCULEA
Rezumat
Prezentul articol reprezintă o abordare integrată a problematicii eficienţei energetice a proceselor din industria elaborării şi prelucrării sticlei, concomitent cu reducerea impactului asupra mediului. În acest sens, principalele obiective avute în vedere sunt: creşterea eficienţei (energetice, ecologice şi economice) proceselor tehnologice din industria sticlei, reducerea impactului asupra mediului (reducerea emisiilor de CO2, NOX, SO2 şi pulberi din gazele de ardere evacuate), implementarea în cadrul proceselor tehnologice a unor echipamente noi, performante din punct de vedere energetic şi ecologic. Este abordată şi problema reciclării sticlei şi valorificarea acesteia în procesele de elaborare şi prelucrare a sticlei, estimând efectele energetice şi ecologice pe care le implică. Se urmăreşte dezvoltarea unor metode şi metodologii de analiză complexă (energetică, ecologică şi economică ) în domeniu precum şi elaborarea unor soluţii tehnice care să permită o producere curată (eficientă energetic, ecologic şi economic) a sticlei în România. Soluţiile propuse au în vedere şi încadrarea în normele europene privind impactul asupra mediului, a unităţilor de elaborare şi producere a sticlei, asigurându-se totodată condiţiile pentru aplicarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto. Modelele de analiză complexe (energetică, ecologică şi economică) au posibilităţi de extindere a domeniului de aplicabilitate.
Cuvinte cheie
tehnologia sticlei, mediu, eficiență, echipament
DOREL RADU, VASILICA DIMA, MIHAI EFTIMIE
Rezumat
Prezenta lucrare tratează un aspect tehnologic important al problematicii referitoare la materialele vitroase: stabilirea compoziţiei optime pentru fibrele de sticlă cu biopersistenţă redusă, dar cu stabilitate chimică ridicată în exploatare.
Pentru realizarea obiectivului propus, în prima parte a lucrării, conform cerinţelor unei abordări sistemice, se face caracterizarea tehnologică a acestor tipuri de fibre. Totodată se selectează proprietăţile de interes (stabilitatea chimică, viteza de dizolvare a fibrelor) pe baza diverselor puncte fixe de viscozitate, atât din punctul de vedere al tehnologiei de obţinere, cât şi al comportării sticlelor în diferite domenii de utilizare.
Cuvinte cheie
fibre de sticlă, proiectare optimală, biopersistență redusă
DOREL RADU, VASILICA DIMA, MIHAI EFTIMIE
Rezumat
În lucrare se prezintă un model de programare matematică aplicat la proiectarea optimală a compoziţiei oxidice pentru fibre de sticlă cu biopersistenţă redusă.
Modelul general elaborat este aplicat la două studii de caz.
În primul caz se proiectează compoziţional o sticlă tip E (boro-silicatică). Rezultatul modelării indică o valoare relativ mică a indicelui cancerigenic, KI, deci o biopersistenţă mare.
Într-un al doilea studiu de caz, modelul optimal este aplicat unor fibre de sticlă având compoziţii chimice din sistemul oxidic MgO-CaO-SrO-Al2O3-SiO2.
Rezultatele modelării arată că în acest sistem fibrele de sticlă au valori reduse pentru biopersistenţă şi indice cancerigenic, KI, de circa 39, comparabile cu date de literatură.
Cuvinte cheie
fibre de sticlă, proiectare optimală, biopersistență redusă