VIOREL VULTURESCU, ELENA DINU, VIRGINIA VULTURESCU


Rezumat

România participă la programele de cercetare ale Uniunii Europene încă din anul 1998, atunci când Programul Cadru 5 (PC5) a primit încă doi noi membrii (România și Bulgaria). Începând cu anul 2007, România este egală în drepturi și obligații cu celelalte state membre UE, precum Germania, Italia, Franța și altele. Concurența acerbă cu omologii europeni, standardele înalte de calitate impuse în aceste proiecte, lipsa vizibilității internaționale precum și a legăturilor cu comunitățile științifice din statele membre UE a condus la o prestație nesatisfăcătoare a participanților din România.

Lucrarea prezintă evoluția participării României la Programele Cadru ale UE precum și o analiză a domeniului ”micromaterialor și nanomaterialelor” unde comunitatea științifică din România a performat la media UE sau peste aceasta. Acest domeniu este și cel la care s-a participat foarte bine și la alte tipuri de instrumente europene (ex. MANUNET), putându-se considera ca un ”studiu de caz” și pentru altele. Analiza poate fi considerată și o bază de lucru pentru o viitoare strategie națională de cercetare (post 2020), unde performanța în anumite domenii și atragerea de fonduri europene și internaționale ar trebui să determine alocarea finanțării naționale pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare. Sunt de asemenea prezentate și acele măsuri necesar a fi luate pentru ca România să își îndeplinească angajamentele luate în cadrul Strategiei UE 2020.

Cuvinte cheie

UE, programe cadru de cercetare, participarea României, domeniul micro și nano – materiale

M.M. MARIN, M.G. ALBU KAYA, A. FICAI, M.V. GHICA, L. POPA, R. ȚUȚUIANU


Rezumat

Ulcerul gastric este o afecțiune comună a tractului gastro-intestinal, ale cărei incidență și prevalență ridicate sunt atribuite dezechilibrului dintre factorii agresivi și defensivi. Scopul acestei lucrări a fost obținerea și caracterizarea unor biomateriale pentru promovarea regenerării țesutului moale al sistemului digestiv. Pulberi cu diferite concentrații de colagen hidrolizat, zeolit și propolis au fost obținute prin procesul de liofilizare. Colagenul hidrolizat de tip I folosit a fost obținut prin hidroliză acidă. Pentru determinarea activității antioxidante a propolisului a fost utilizat radicalul stabil DPPH. Probelor obținute le-au fost analizate morfologia (Microscopie Electronică de Baleiaj – SEM), caracteristicile spectrale (Spectroscopie în Infraroșu cu Transformată Fourier – FT-IR, difracție de raze X – XRD), goniometria (unghi de contact), stabilitatea in vitro sub acțiunea sucului gastric simulat și biocompatibilitatea (Test – XTT). Biomaterialele pe bază de colagen hidrolizat, zeolit și propolis studiate prezintă caracteristici care le recomandă ca potențiali candidați în tratamentul ulcerului gastric.

Cuvinte cheie

Collagen hidrolizat, zeolite, propolis, ulcer gastric

IZABEL BOTA, ROXANA POPESCU, CAIUS SOLOVAN


Rezumat

Concentratul autolog de trombocite, procedeul terapeutic care se obține din prepararea plasmei bogate în trombocite (PRP), a câștigat multă popularitate, în special în procedurile estetice de tratament. Concentratul plasmatic conține diferite citokine și factori de creștere, incluzând factorii de creștere a necrozei tumorale (TNF-α), factorii de creștere transformatori (TGF), factorul de creștere derivat din plachete (PDGF), factorul de creștere endotelial vascular (VEGF) și factorul de creștere epitelial (EGF). Produsul activ obținut prin această tehnică joacă un rol important în multe procese, de la stimularea angiogenezei până la vindecarea leziunilor tisulare.

Scopul acestui studiu a fost de a compara nivelele factorilor de creștere conținute în produsul PRP concentrat, obținut de la subiecți cu diferite foto tipuri de piele conform scalei Fitzpatrick: II, III și IV. Sângele integral proaspăt a fost extras de la 20 de donatori sănătoși, cu vârsta cuprinsă între 19 și 42 de ani. Plasma a fost separată prin tehnica de centrifugare dublă, avănd drept rezultat o concentrație mai mare de trombocite, activată în tuburile de plastic de polipropilenă cu citrat de sodiu 3,2%. Concentratul trombocitar a fost evaluat cu ajutorul testului ELISA. Pe baza rezultatelor noastre, am demonstrat că citokinele selectate sunt prezente în plasma bogată în plachete. De asemenea, am evidențiat faptul că nivelele acestor molecule nu sunt influențate de fototipul pielii.

Cuvinte cheie

Factor de creștere, citokine, ELISA, PRP

NICUȘOR BAROIU , LILIANA BAROIU, VIRGIL GABRIEL TEODOR, LUCIAN TOMA CIOCAN


Rezumat

Frezele cilindrice extradure din carbură de wolfram pentru tăiat coroanele dentare au o durată de utilizare mai mare decât frezele obişnuite din carbură şi minimizează riscul de fractură datorită concetricităţii lor. Din perspectiva geometriei dinţilor, în speţă un unghi de tăiere mai mic, ele asigură o tăiere mai fină şi mai eficientă.

O astfel de geometrie necesită metode de profilare a sculei disc generatoare a canalului elicoidal precise, rapide și eficiente, date fiind și dimensiunile reduse ale unor astfel de scule stomatologice.

Profilarea sculei disc pentru generarea canalului elicoidal al frezei dentare se poate face utilizând metodele analitice: Gohman sau Nikolaev. În lucrare, se propune o metodă grafică, “metoda familiei de cercuri substitutive” pentru profilarea sculei disc generatoare a unui canal elicoidal, precum canalul între doi dinţi ai frezei dentare. Pentru verificarea exactităţii metodei grafice, în lucrare, se propune verificarea profilului axial al sculei disc şi printr-o metodă analitică, finalizată cu o exemplificare numerică a formei şi coordonatelor secţiunii axiale a sculei disc generatoare a canalului elicoidal al frezei dentare. Metoda grafică propusă, dezvoltată în mediul de proiectare grafică Catia, se caracterizează prin simplitatea aplicării şi o foarte mare exactitate în determinarea profilului. De asemenea, metoda este deosebit de intuitivă.

Cuvinte cheie

Metodă grafică de profilare CAD, sculă de disc, suprafețe elicoidale, freză dentară

ELENA-INES ADAM-DIMA, MIHAELA ILIE, CARMEN PURDEL


Rezumat

Reducerea stresului oxidativ constituie o provocare majoră în terapia actuală. O abordare recentă, intens studiată, este utilizarea nanoparticulelor ca purtători de antioxidanți. Un caz special este cel al nanoparticulelor de seleniu (SeNPs), deoarece seleniul, un micronutrient esențial pentru animale și oameni, poate el însuși neutraliza radicalii liberi. Această lucrare sintetizează tendințele actuale de utilizare a SeNPs în terapie, descriind succint metodele principale de preparare și caracterizare a SeNPs, efectele lor in vitro și in vivo, precum și posibilile aplicații terapeutice ale acestora. Mecanismele care stau la baza efectelor SeNPs sunt într-o mică măsură corelate cu balanța beneficiu / toxicitate.

Cuvinte cheie

Seleniu, nanoparticule, antioxidant, stress oxidative, efecte, toxicitate, terapie

CRISTINA BUSUIOC, IZABELA CONSTANTINOIU, MONICA ENCULESCU, MIHAELA BEREGOI, SORIN - ION JINGA


Rezumat

Au fost obţinute filme subţiri ceramice aparţinând sistemului SiO2–P2O5–CaO–MgO–ZnO–CaF2 prin combinarea abordării sol-gel cu tehnica depunerii prin centifugare. Ca substraturi au fost folosite plăcuţe de titan. Acoperirile depuse au fost caracterizate în ceea ce priveşte compoziţia, structura şi morfologia cu ajutorul următoarelor metode: difracţie de raze X, spectroscopie în infraroşu cu transformată Fourier şi microscopie electronică cu baleiaj cuplată cu spectroscopie de raze X cu dispersie după energie. Pentru a evalua bioactivitatea unui potenţial implant metalic acoperit cu astfel se straturi, probele au fost imersate în fluid biologic simulat timp de 14 zile şi a fost investigată suprafaţa lor. Rezultatele au arătat că filmele subţiri calcinate la o temperatură mai mică au un răspuns biologic mai bun datorită naturii vitroceramice.

Cuvinte cheie

Ceramica, filme subțiri, sol-gel, centrifugare, implanturi medicale

DANIELA VRÎNCEANU, BOGDAN BĂNICĂ, CĂTĂLIN FLORIN CÎRSTOIU, RALUCA PAPACOCEA, TOMA PAPACOCEA


Rezumat

Planșeul orbitar are mai multe trăsături anatomice care sunt esențiale în timpul reconstrucției. Sarcina reconstrucției planșeului orbitar este dificilă și, de obicei, există o discrepanță importantă între forma implantului care urmează a fi inserat și forma tridimensională anatomică a planșeului orbitar. Prezentăm cazul unei femei de 25 de ani, cu o fractură orbitară stângă după agresiune; pentru reconstruirea defectului din planșeul orbitar stâng, am folosit o placă Matrix Orbital din titan, cu ajustări minime la lungimea plăcii, nu la conturul predefinit. Supravegherea s-a efectuat până la 6 luni după realizarea implantului de titan cu o biocompatibilitate excelentă. Placa orbitară Matrix Midface are avantajul introducerii fără conturare, cu excepția îndoirii și frezării găurilor de fixare, fiind astfel mai independentă de experiența chirurgului.

Cuvinte cheie

Titan, implant, rupere, reconstrucție

ENIKÖ VOLCEANOV, CRISTINA GEORGIANA POPA, ADRIAN VOLCEANOV, SORIN CIUCĂ


Rezumat

Ceramica pe bază de alumină și zirconiu prezintă grade reduse de uzură și o biocompatibilitate excelentă pe termen lung, ceea ce poate crește longevitatea lucrărilor protetice. În acest studiu se investighează efectele adiției simultane de CaO și MgO asupra fazelor cristaline, a dimensiunilor cristalitelor și a proprietăților de sinterizare a pulberii coprecipitate de Al2O3-ZrO2 utilizând analize termice complexe (TG, DTA, DTG), difractometria cu raze X, analize electronomicroscopice de baleiaj (SEM) cuplate cu sistem dispersiv de energie (EDS).

S-au efectuat corelații compoziție – microstructură - proprietăți pentru pulberea alumino-zirconică coprecipitată după sinterizare la 1050°C, 1350°C și 1500°C cu menţinerea unui palier de 2 ore la fiecare temperatură. Rezultatele au arătat că dezvoltarea fazei tetragonale și cubice de zirconiu în prezenţa simultană a ionilor Ca2+ și Mg2+ a fost efectivă la 1350 °C, respectiv la 1500 °C. În aplicațiile dentare, materialele dentare sunt în contact cu saliva, care conține un număr mare de ioni care la rândul lor pot accelera coroziunea materialelor. În acest context a fost de asemenea investigată, stabilitatea chimică în salivă artificială modificată de tip Fusayama-Meyer a ceramicii alumino - zirconice sinterizate. Probele ceramice sinterizate la 1500°C prezintă o stabilitate chimică mai bună, iar variația pH-ului soluției de imersie este mai scăzută atunci când se utilizează o soluție de pornire cu pH = 7,4. Cu toate acestea, variația pH-ului după imersie în saliva artificială este evidentă după 216-288 ore datorită transportului ionic între ceramică şi soluție, chiar după sinterizarea la 1500°C.

Cuvinte cheie

Bioceramică alumino-zirconică, stabilitate chimică, saliva artificială