english ILEANA MOHANU, NICOLETA VLAD, GEORGE STANCIU, ROXANA FECHET
Rezumat
Clincherul este componentul de bază al cimentului Portland, care participă la formarea structurii de rezistenţă a matricei liante. Păstrarea clincherului în condiţii improprii poate conduce la modificarea caracteristicilor lui şi, implicit, a calităţii cimentului.
Lucrarea urmăreşte influenţa depozitării în halde neacoperite a clincherului şi zgurii granulate de furnal asupra caracteristicilor acestora şi asupra performanţelor unui ciment tip CEM II/A-S cu 20% zgură granulată de furnal. În acest sens, sunt efectuate la diferite termene, investigaţii chimice şi mineralogice (difracţie de raze X, microscopie optică). Se prezintă, de asemenea, influenţa activităţii hidraulice a clincherului şi zgurii granulate asupra caracteristicilor fizico-mecanice ale cimentului.
Cuvinte cheie
clincher, cenușă de termocentrală, păstrare
MARIA GEORGESCU, GABRIELA NICULAE
Rezumat
Coprocesarea deşeurilor rezultate din alte industrii reprezintă o prioritate pentru industria cimentului, în eforturile sale în direcţia dezvoltării durabile. În acest context devine extrem de importantă identificarea impactului pe care îl prezintă utilizarea combustibililor alternativi asupra compoziţiei şi structurii clincherului şi asupra proprietăţilor cimentului.
În lucrarea de faţă se prezintă datele unor investigaţii realizate asupra unor clinchere obţinute prin arderea cu un amestec de combustibili alternativi, prin comparaţie cu date referitoare la un clincher obţinut în aceeaşi instalaţie, dar prin arderea cu cărbune. Gradul de substituţie termică a combustibilului tradiţional cu combustibili alternativi a fost relativ mare, de 34 % – 60 %.
Investigaţiile asupra compoziţiei mineralogice, realizate prin metoda Rietveld şi asupra caracteristicilor structurale şi texturale, realizate prin microscopie electronică SEM nu au pus în evidenţă deosebiri semnificative din punct de vedere al conţinutului de faze mineralogice principale şi al structurii şi texturii, între clincherul ars cu combustibil tradiţional şi cele produse în aceeaşi instalaţie, dar la arderea cărora au fost utilizate diferite tipuri de combustibili alternativi şi substituţii termice de până la 60 %.
Cuvinte cheie
combustibili alternativi derivați din deșeuri, calitate clincher, metoda Riedveld, SEM
ION TEOREANU, NICOLETA DENEANU, MIRELA DULAMĂ
Rezumat
Există o varietate de matrici liante şi tehnologii potrivite pentru condiţionarea deşeurilor radioactive organice. Această lucrare prezintă o trecere în revistă a contextului utilizării şi evoluţiei unor matrici liante şi cuprinde comentarii privind cerinţele impuse formei deşeu pentru depozitare. Se subliniază locul procedeelor comerciale de condiţionare existente care au demonstrat, în diferite grade că pot fi aplicabile. De asemenea, s-au descoperit şi alte matrici care ar putea fi utilizate în viitor. Incluse în acestea sunt sistemul liant magneziano-fosfatic şi amestecul liant de ciment portland (ciment compozit) cu ciment aluminos calcic.
Cuvinte cheie
cimenturi compozite, ciment aluminos calcic, sisteme liante magneziano - fosfatice, deșeuri organice radioactive
DAN GEORGESCU, ADELINA APOSTU, GHIULGIAN MIRON
Rezumat
Articolul prezintă rezultatele unor cercetări experimentale desfăşurate în premieră pe plan naţional, în cadrul Laboratorului de Cercetare şi Încercări al Catedrei de Construcţii din Beton Armat din Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, în vederea studierii posibilităţii de aplicare în România a unor noi criterii europene de evaluare a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ a betoanelor preparate cu diferite tipuri de cimenturi. Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ a betonului s-a evaluat prin aplicarea unor metode standardizate la nivel european (CEN/TS 12390-9, CEN/TR 15177) care se bazează pe calcularea cantităţii de material exfoliat şi respectiv pe determinarea valorilor modulului de elasticitate dinamic al probelor de beton supuse unor cicluri de îngheţ-dezgheţ standardizate. Reducerile masei probelor de beton şi respectiv ale modulului de elasticitate dinamic sunt comparate cu valori limită, propuse în funcţie de încadrarea într-o anumită clasă de expunere de tip XF.
Cuvinte cheie
durabilitate, ciment compozit, beton
CONSTANTIN BUDAN, DANIEL NICOLAE STOICA, ADRĂNEL MARIN COTESCU
Rezumat
Coroziunea armăturilor este datorată, în principiu, diminuării pH-ului soluţiei apoase din porii betonului şi prezenţei oxigenului.
Mai pot fi luate în considerare şi alte cauze posibile, legate de concentrarea sarcinilor exterioare statice sau dinamice asupra elementelor şi curenţii de dispersie.
Timpul de apariţie al fenomenului, ca efect distructiv semnificativ asupra caracteristicilor de rezistenţă mecanică , este în principiu de minimum doi ani.
Indiferent de cauze, fenomenele trebuie cunoscute şi ţinute sub un control minim, deoarece elementele din beton care conţin armături puternic corodate care nu sunt aparente, pot suferi degradări importante (pâna la colaps), în momentele în care sunt solicitate excepţional.
Totodată, cunoaşterea desfăşurarii proceselor de coroziune a armăturii, contribuie la îmbunătăţirea metodelor de control a elementelor din beton armat, pentru prevenirea şi diminuarea distrugerii acestora.
Cuvinte cheie
coroziune, armare, beton, factor de influență, protecție anticorozivă
ION NEAMŢU
Rezumat
Compactitatea este o caracteristică principală a ţiglelor din beton. Creşterea compactităţii influenţează pozitiv rezistenţele mecanice ale ţiglelor, concomitent cu reducerea permeabilităţii lor faţă de apă şi mai ales se îmbunătăţeşte comportarea în timp faţă de procesele de gelivitate.
Pentru obţinerea unor compactităţi sporite ale ţiglelor se utilizează:
a) un agregat (nisip) cu caracteristici optime;
b) adăugarea unor pulberi ultrafine, hidraulic active, capabile să umple mai bine porii capilari şi microfisurile din piatra de ciment (cenuşile volante);
c) utilizarea unor adaosuri superplastifiante, a căror acţiune complexă conduce la sporirea lucrabilităţii betonului şi creşterea compactităţii betonului.
Rezultatele obţinute arată clar că utilizarea amestecurilor în care nisipul sau cimentul sunt substituite cu cenuşă de termocentrală prezintă avantaje constând în rezistenţe mecanice mai bune, textură mai uniformă, comportare mai bună la gelivitate, preţ de cost mai mic, şi nu în ultimul rând rezolvarea unor probleme de mediu prin folosirea cenuşilor rezultate ca deşeuri în urma arderii cărbunilor.
Cuvinte cheie
porozitate, gelivitate, compactitate, permeabilitate, aditivi
VICTOR LECA, ECATERINA ANDRONESCU
Rezumat
Filme subţiri de BaTiO3 cu structura tetragonală au fost crescute prin ablaţie laser pe suporturi din SrTiO3 orientat (001). Evoluţia frontului de creştere a fost monitorizata in-situ şi in timp real prin intermediul difracţiei prin reflexie de electroni cu energie înaltă (DREEI) la presiuni mari, iar morfologia suprafeţei a fost analizată prin microscopie de forţă atomică (MFA) şi microscopie electronică de baleiaj (ME). Microstructura filmelor, proprietăţile interfeţei substrat-film şi informaţii despre stresul epitaxial au fost determinate prin studii de difracţie de raze X (DRX). Datele DREEI au arătat că pentru condiţii optime de depunere, filmele cresc conform unui mecanism tip Stransky-Krastanov. Morfologia şi structura filmelor depind de parametrii de depunere şi de condiţiile tratamentului termic post-depoziţie, precum şi de caracteristicile interfeţei substrat-film.
Cuvinte cheie
BaTiO3 ablație laser, difracție prin reflexie de electroni cu energie înaltă, difracție de raze X
ROXANA PĂTRAŞCU, GEORGE DARIE, ADRIAN VOLCEANOV, BOGDAN ALEXANDRU SAVA, MIHAI ELIŞA, ADINA STĂNCULEA
Rezumat
Prezentul articol reprezintă o abordare integrată a problematicii eficienţei energetice a proceselor din industria elaborării şi prelucrării sticlei, concomitent cu reducerea impactului asupra mediului. În acest sens, principalele obiective avute în vedere sunt: creşterea eficienţei (energetice, ecologice şi economice) proceselor tehnologice din industria sticlei, reducerea impactului asupra mediului (reducerea emisiilor de CO2, NOX, SO2 şi pulberi din gazele de ardere evacuate), implementarea în cadrul proceselor tehnologice a unor echipamente noi, performante din punct de vedere energetic şi ecologic. Este abordată şi problema reciclării sticlei şi valorificarea acesteia în procesele de elaborare şi prelucrare a sticlei, estimând efectele energetice şi ecologice pe care le implică. Se urmăreşte dezvoltarea unor metode şi metodologii de analiză complexă (energetică, ecologică şi economică ) în domeniu precum şi elaborarea unor soluţii tehnice care să permită o producere curată (eficientă energetic, ecologic şi economic) a sticlei în România. Soluţiile propuse au în vedere şi încadrarea în normele europene privind impactul asupra mediului, a unităţilor de elaborare şi producere a sticlei, asigurându-se totodată condiţiile pentru aplicarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto. Modelele de analiză complexe (energetică, ecologică şi economică) au posibilităţi de extindere a domeniului de aplicabilitate.
Cuvinte cheie
tehnologia sticlei, mediu, eficiență, echipament
ZENO GHIZDĂVEŢ
Rezumat
O combinaţie de tehnici de analiză şi de predicţie a fost folosită în lucrare pentru a putea extrage cunoştinte dintr-o bază de date industrială, bidimensională. S-a intenţionat ca intervenţia umană asupra alegerii mărimilor dependente şi independente, precum şi a înregistrărilor care conţin informaţie relevantă pentru proces să fie minimă. In acest scop, nu a fost încorporată în modele şi experienţa prealabilă. Au fost reţinute în lucrare doar rezultatele parţiale/finale care pot fi interpretate in mod obiectiv (corelatiile obţinute pot fi totuşi verificate pe baze practice). Deoarece articolul are un caracter practic, partea teoretică a fost omisă dar, acolo unde s-a impus, a fost referită. În acelaşi mod s-a procedat şi cu modul de lucru cu mediile software pe care le-am utilizat şi care sunt menţionate la sfârşitul articolului. Tehnicile de lucru au constituit componentele unei abordări iterative, bazată pe un mod de lucru euristic. Această parte a lucrării este afectată analizei bazei de date şi selecţiei pertinenete a parametrilor de proces care vor fi utilizaţi în cea de-a doua parte a articolului.
Cuvinte cheie
analiză multivariată, procese industriale
DOREL RADU, ANDREEA DAVID, ZENO GHIZDĂVEŢ
Rezumat
Tendinţa tot mai accentuată de a utiliza combustibili alternativi alături de cei tradiţionali în instalaţiile de clincherizare ridică o serie de probleme de ordin tehnologic, termotehnic, economic şi ecologic. Dacă aspectele tehnologice şi economice sunt în mare măsură bine stabilite, din punct de vedere termotehnic nu au fost încă studiate toate modificările survenite în instalaţia de clincherizare în urma înlocuirii unui tip de combustibil cu un altul.
În acest articol, al doilea dintr-o serie de patru, se evidenţiază modul în care anumiţi parametri termotehnici influenţează debitul şi compoziţia chimică a gazelor de ardere evacuate în atmosferă. Parametrii termotehnici consideraţi au fost: productivitatea absolută, temperatura teoretică, gradul de disociere al unor componenţi ai gazelor de ardere şi coeficientul excesului de aer utilizat la combustie.
Cuvinte cheie
cuptoare, gaze calde, disociere, productivitate emisii
NICOLAE ANGELESCU, MARCELA MUNTEAN, CRISTINA IONIŢĂ
Rezumat
Cimentul aluminos este constituientul betoanelor refractare care, în urma proceselor de hidratare-hidroliză, determină întărirea acestora, în condiţii normale, consecinţă a lierii hidraulice. O valoare ridicată a dozajului de ciment aluminos în beton este însoţită de scăderea temperaturii de utilizare şi deprecierea caracteristicilor mecano-structurale ale acestui produs. Betoanele refractare sunt fabricate pe scară largă prin utilizarea unor valori obişnuite ale dozajului de ciment aluminos (~20%). Există însă tendinţa de a reduce dozajul de ciment, la limite foarte scăzute, chiar până la eliminarea sa, în scopul îmbunătăţirii proprietăţilor calitative şi de utilizare a betoanelor refractare. Acest lucru este posibil prin înlocuirea cimentului aluminos cu adaosuri care au aptitudinea să dezvolte alte forme liante, alături de cea hidraulică. Scopul prezentei lucrări constă în prezentarea posibilităţilor de utilizare a pulberilor aluminoase şi silicioase, ca substituenţi ai cimentului aluminos, care sunt capabile să dezvolte şi alte forme liante, diferite de cea hidraulică.
Cuvinte cheie
beton refractar, coagulare, liant hidraulic, sistem liant complex, aditivi
MARIN AMĂREANU
Rezumat
În lucrare, se prezintă un studiu focalizat asupra comportării în betoanele de ciment a compuşilor macromoleculari, respectiv a compuşilor macromoleculari împreună cu diferite alte adaosuri minerale, precum şi influenţa acestora în procesele de hidratare-hidroliză cu evidenţierea mecanismelor care au loc la priza şi întărirea acestor sisteme liante complexe. Studiile sunt circumscrise proceselor aferente întăririi sistemului liant complex : ciment portland – răşina epoxidică – apă, ciment portland – raşină epoxidică + întăritor – apă , ciment portland – poliacetat de vinil – apă, dar şi acestor sisteme cu diferite tipuri de adaosuri (pulberi ultrafine) : silice ultrafină (SUF), diatomit (D), şi cenuşă de termocentrală.
Cuvinte cheie
beton polimer, proprietăți mecanice, rășină epoxidică, vinil poliacetat, adausuri minerale
LIANA TEREC, TUDOR BUGNARIU, MIRCEA PĂSTRAV
Rezumat
Un important program de cercetări teoretice a fost desfăşurat în cadrul INCERC Sucursala Cluj-Napoca, în scopul de a studia metode de consolidare a structurilor în cadre cu degradări reduse şi moderate, una dintre categoriile de structuri care pot prezenta deficienţe.
Principalele obiective ale studiilor au fost analizarea comportării la sarcini de tip seismic a pereţilor de consolidare prinşi de structură cu ancore fixate cu răşină şi evaluarea influenţei diferiţilor parametri, ca grosimea pereţilor de consolidare, grosimea cămăşuielii, procentul de armare longitudinal în cămăşuială.
Cuvinte cheie
construcție (D, d), compozite (B), beton (D, a), armare (D, a), modelare (B)
KSENIJA JANKOVIC, DRAGAN BOJOVIC, DRAGAN NICOLIC
Rezumat
Structura betonului poate fi modelată în mod efficient, obţinându-se un material cu caracteristici fizico-mecanice foarte diferite, prin reciclarea, ca agregat, a cărămizilor concasate. În acest articol este prezentată influenţa cantitativă a adaosului de polimer asupra proprietăţilor betonului cu agregat reciclat din cărămidă ceramică. Partea experimentală include realizarea betoanelor cu diferite dozaje de ciment (250 sau 350 kg/m3), la aceeaşi consistenţă în stare proaspătă ( tasarea în jur de 5 cm). Câteva tipuri de beton au fost realizate cu adaos de polimer - 4 % (substanţă uscată) din ciment. Ca agregat total s-a folosit cărămida reciclată sau nisip şi cărămidă concasată. S-a examinat influenţa compoziţiei amestecului de beton asupra rezistenţelor mecanice la compresiune şi încovoiere, a modulului de elasticitate, a coeficientului de conductivitate termică, a rezistenţei la gelivitate, a permeabilităţii faţă de apă, şi a diagramei efort-deformaţie.
Cuvinte cheie
beton ușor, cărămizi reciclate, polimer, proprietăți mecanice și reologice
MARCEL BENEA, MARIA GOREA, NICOLAE HAR
Rezumat
Într-o lucrare anterioară [1], un număr de 17 fragmente ceramice romane (cărămizi şi ţigle) de la Sarmizegetusa au fost analizate în vederea stabilirii caracteristicilor fizice şi a parametrilor tratamentului termic. Prezenta lucrare intenţionează să răspundă unei întrebări frecvente în arheologie: care au fost materiile prime utilizate pentru confecţionarea materialelor tegulare romane? În acest scop au fost analizate şase probe de argilă colectate din diferite puncte din apropierea fostei capitale a Provinciei romane Dacia. Interpretarea difracţiilor de raze X efectuate pe probele de argilă naturală, precum şi pe fracţia argiloasă fină (< 2 m) a pus în evidenţă o compoziţie mineralogică relativ simplă: caolinit, smectit/vermiculit, cuarţ, feldspaţi calco-sodici (albit–anortit), feldspaţi potasici (microclin), illit, mice, clorite, calcit şi hematit. Microscopia electronică cu baleiaj a permis ilustrarea morfologiei plăcuţelor de caolinit. Compoziţia mineralogică şi chimică, precum şi proprietăţile mecanice au permis separarea a trei tipuri de argilă: (1) argilă plastică, (2) argilă nisipoasă şi (3) argilă bogată în carbonaţi. Principalele caracteristici determinate recomandă argilele plastice ca materie primă pentru ceramică. Pentru a verifica această ipoteză, s-au analizat compoziţia mineralogică (prin difracţie de raze X şi microscopie optică) şi caracteristicile tehnologice ale argilei plastice, caolinitice, tratată termic la 800°, 850°, 900° şi 950° C. Culoarea brun-roşcată, absorbţia de apă (12,82–13,89 %), densitatea (1,95–2,00 g/cm3) şi porozitatea aparentă (25,61–27,16 %) sunt foarte asemănătoare cu cele ale cărămizilor şi ţiglelor romane studiate anterior. Aceasta ar însemna că aceeaşi sursă de argilă a putut fi utilizată la obţinerea oricărui tip de ceramică, în funcţie de modul de fasonarea şi de parametri de ardere.
Cuvinte cheie
argile, analize mineralogice și fizice, ceramică romană, Sarmizegetusa
ALINA MELINESCU, CRISTINA RIZEA-ORBECI, MARIA PREDA
Rezumat
Între Ca-HAp şi ionii de plumb au loc reacţii de dublu schimb, aceştia din urmă substituind ionul Ca2+ din reţea. Reacţia este specifică deoarece Ca-HAp este stabilă în mediu puternic bazic, iar Pb-HAp în mediu acid. În lucrare s-a sintetizat hidroxiapatita calcică, prin încălzire cu microunde, după care a fost introdusă în soluţii cu Pb(NO3)2 de diferite concentraţii cuprinse între 0,01 şi 0,1 mol. S-a constatat că, în funcţie de condiţiile de lucru, pot rezulta fie soluţii solide de (Ca,Pb)(PO4)3(OH)0,67, fosfaţi hidrataţi de plumb sau amestecul celor două tipuri de hidroxiapatită, Ca-HAp şi respectiv Pb-HAp. S-au definit condiţiile în care hidroxiapatita calcică trece în hidroxiapatita plumbică.
Cuvinte cheie
imobilizare, Ca - HAp, Pb - Hap, XRD, SEM, chemosorbție
ECATERINA ANDRONESCU, CARMEN STELUŢA CIOBANU, LIVIA PALL, MARIETA COSTACHE, DANIELA PREDOI
Rezumat
Compozitele bioceramice sunt obţinute prin combinarea a două componente biocompatibile, spre exemplu - în studiul nostru - hidroxiapatita şi nanoparticulele de oxid de fier. Metoda de obţinere influenţează puternic atât forma şi dimensiunile particulelor de oxid de fier, cât şi chimia suprafeţei acestora şi implicit proprietăţile lor magnetice.
Probele au fost caracterizate prin difracţie de raze X şi spectroscopie în infraroşu. Comportarea termică a fost studiată prin analiză termică complexă. Aceste tehnici de caracterizare au confirmat prezenţa hidroxiapatitei pe suprafaţa magnetitei. Pentru determinarea proliferării celulare, viabilităţii şi citotoxicităţii interacţiei celulelor cu pulberile s-au utilizat celule osteoblaste. Acestea au arătat o bună comportare in-vitro.
Cuvinte cheie
nanoparticule, oxid de fier, hidroxiapatită, biocompozite, viabilitatea celulei
-
Anul
2010
-
Numărul
40 (3)
-
Paginile
242-248
-
Domenii de interes
BIOMATERIALE ȘI BIONANOMATERIALE; SUBSTANȚE, PROCEDURI ȘI DISPOZITIVE PENTRU MEDICINĂ
OANA CADAR, CECILIA ROMAN, LUCIA GAGEA, SERGIU CADAR, MIRELA MICLEAN
Rezumat
În această lucrare este prezentată o metodă simplă şi ieftină de obţinere a unor cantităţi mari de nanopulberi de tip metal/ZnO [M/ZnO, M = Au (1), Fe (2) şi Pt (3)]: coprecipitarea. Pulberile obţinute de oxid de zinc conţin 0,1% gr. component dopant şi au fost caracterizate prin tehnici specifice: difracţie de raze X, microscopie electronică de baleiaj , suprafaţă specifică şi spectrometrie de fluorescenţă de raze X. Analizele de difracţie de raze X ale nanopulberilor obţinute au pus în evidenţă structura de tip wurtzit a ZnO, fără evidenţierea dopantului ca şi fază separată. Nu s-au remarcat deosebiri semnificative între spectrele de difracţie de raze X ale nanopulberilor. Aşadar, nu a fost pusă în evidenţă formarea unei faze noi după includerea Au3+/Fe3+/Pt2+ în reţeaua de ZnO. Analizele SEM ale nanopulberilor au evidenţiat formarea de particule cu dimensiuni mai mici de 100 nm. De asemenea, au fost investigate şi proprietăţile antibacteriene faţă de Escherichia coli şi Streptococcus faecalis. Rezultatele obţinute vor fi discutate pe larg pentru a demonstra posibilitatea utilizării acestora în scopuri comerciale.
Cuvinte cheie
dopare metalică, oxid de zinc, coprecipitare, caracterizare proprietăți antibacteriene
DOREL RADU, VASILICA DIMA, MIHAI EFTIMIE
Rezumat
Prezenta lucrare tratează un aspect tehnologic important al problematicii referitoare la materialele vitroase: stabilirea compoziţiei optime pentru fibrele de sticlă cu biopersistenţă redusă, dar cu stabilitate chimică ridicată în exploatare.
Pentru realizarea obiectivului propus, în prima parte a lucrării, conform cerinţelor unei abordări sistemice, se face caracterizarea tehnologică a acestor tipuri de fibre. Totodată se selectează proprietăţile de interes (stabilitatea chimică, viteza de dizolvare a fibrelor) pe baza diverselor puncte fixe de viscozitate, atât din punctul de vedere al tehnologiei de obţinere, cât şi al comportării sticlelor în diferite domenii de utilizare.
Cuvinte cheie
fibre de sticlă, proiectare optimală, biopersistență redusă
MARIA GEORGESCU, NASTASIA SACA, GEORGETA VOICU
Rezumat
Comportarea cimenturilor cu adaos de filer calcaros în medii corozive reprezintă un aspect important pentru aprecierea durabilităţii betoanelor realizate cu astfel de lianţi. Lucrarea prezentă aduce informaţii cu privire la comportarea cimenturilor cu 10-40% filer calcaros în contact cu o soluţie de MgCl2, având concentraţia 5%.
Prin difracţie de raze X (XRD) şi microscopie electronică de baleiaj (SEM) au fost evidenţiate interacţiile care au loc între matricea liantă şi soluţia agresivă. În urma acestor procese se formează noi hidrocompuşi. Procesul corosiv se desfăşoară progresiv de la suprafaţa probelor către interiorul acestora, ceea ce determină apariţia unor deosebiri compoziţionale şi structurale între cele două zone.
Modificările determinate de procesele chimice în compoziţia probelor de mortar în contact cu soluţia de MgCl2 au consecinţe negative asupra rezistenţelor mecanice, mai importante pe termen lung. Rezistenţa la coroziune a cimenturilor cu adaos de 10% filer calcaros păstrate în soluţie de MgCl2 este asemănătoare cimentului portland.
Cuvinte cheie
cimentul cu filer calcaros, stabilitate chimică, SEM, rezistență mecanică
ALINA BĂDĂNOIU, GEORGETA VOICU
Rezumat
În lucrare se prezintă date referitoare la rezistenţa la îngheţ-dezgeţ a unor mortare pe bază de lianţi micşti şi de tip compozit cu filer calcaros, zgură şi tuf vulcanic în prezenţa/absenţa unei sări de dezgheţare (soluţie de NaCl). Evoluţia procesului de degradare a mortarelor s-a apreciat vizual şi prin determinări de rezistenţe la compresiune. Natura şi caracteristicile morfo-structurale, ale hidrocompuşilor prezenţi în probele de mortar supuse solicitărilor ciclice la îngheţ-dezgheţ, s-au apreciat prin analize de microscopie electronica (SEM). Datele obţinute au pus în evidenţă rezistenţa mai bună la solicitări ciclice de îngheţ-dezgheţ a mortarelor pe bază de ciment cu zgură, respectiv cu tuf vulcanic, în cazul folosirii sărurilor de dezgheţare. Utilizarea la prepararea mortarelor a unor cimenturi de tip compozit (cu adaosuri de filer calcaros şi zgură/tuf vulcanic) în combinaţie cu un aditiv mixt (cu efect fluidifiant şi antrenor de aer) a determinat o creştere a rezistenţei la gelivitate comparativ cu mortarele pe bază de ciment mixt cu filer calcaros şi chiar, în anumite cazuri, comparativ cu cele pe bază de ciment portland normal.
Cuvinte cheie
rezistență la îngheț dezgheț, ciment portland, zgură, tuf vulcanic, filler calcaros
ADRIANA MOANŢĂ, CARMEN CIONOIU, VICTOR FARAON, GEORGETA BĂLEANU, VASILICA DIMA
Rezumat
Articolul prezintă rezultatele investigaţiilor de laborator privind realizarea unor agenţi reducători de Cr6+ pentru ciment, care permit atât fabricarea unor lianţi performanţi, ecologici care răspund condiţiilor impuse de legislaţia în vigoare, cât şi eliminarea inconvenientelor aduse de sulfatul feros utilizat ca agent reducător al Cr6+.
Testarea agenţilor reducători, în vederea caracterizării acestora, s-a realizat pe cimenturi unitare tip CEM I şi cimenturi cu adaos tip CEM II/A – S.
Rezultatele obţinute au permis stabilirea unei reţete optime de agent reducător, atât din punct de vedere al compoziţiei cât şi a dozajului acestuia.
Cuvinte cheie
agent reducător, crom hexavalent, ciment, sulfat feros, zeolit
JENICA PACEAGIU, ELENA RĂDULESCU, ANA MARIA DRAGOMIR, RAMONA HOTNOG
Rezumat
Această lucrare prezintă rezultatele investigaţiilor de laborator privind comportarea tehnologică a amestecului brut care conţine zgură de oţelărie (un deşeu non-carbonatat) ca substituient parţial al argilei, comparativ cu amestecul brut uzual (care conţine calcar, argilă şi cenuşă de pirită). S-a urmărit influenţa celor două amestecuri brute asupra aptitudinii la măcinare şi la clincherizare şi asupra caracteristicilor clincherelor obţinute. De asemenea, s-au estimat consumul teoretic de cădură şi emisiile de CO2 la formarea celor două clinchere. In final s-a evaluat influenţa zgurii de oţelărie asupra proprietăţilor fizico-mecanice (apă de consistenţă standard, timp de priză, stabilitate, rezistenţă la compresiune) ale cimentului obţinut prin măcinarea clincherului cu ghips la o fineţe de circa 3500 cm2/g comparativ cu cimentul de referinţă. Prezenţa zgurii de oţelărie în amestecul brut determină o mai bună aptitudine la clincherizare a amestecului brut. Fiind o sursă de oxid de calciu non-carbonatată (conţine oxidul de calciu legat sub formă de silicaţi şi alumino-silicaţi), permite reducerea atât a necesarului de căldură cât şi a emisiilor de CO2 la fabricarea clincherului.
Cuvinte cheie
zgură de oțelărie, sinterizare, clincher, microstructură, proprietățile cimentului
ROXANA FECHET, MARIUS ZLĂGNEAN, ADRIANA MOANŢĂ, ILEANA MOHANU
Rezumat
Lucrarea prezintă aspecte legate de obţinerea de clinchere şi cimenturi portland, prin valorificarea sterilelor minerale din iazuri de decantare din România. Procesarea sterilelor minerale solide şi obţinerea de subproduse utilizabile economic are importanţă majoră, atât din punct de vedere economic cât şi ecologic, prin protejarea mediului înconjurător. Cercetările de laborator au urmărit elaborarea de tehnologii ecologice de procesare a sterilelor minerale de iaz, în vederea obţinerii de produse valorificabile. In principal, fluxurile tehnologice elaborate cuprind o primă etapă de concentrare hidrogravitaţională urmată de separarea magnetică şi electrică a concentratelor obţinute. Sterilul obţinut, poate fi utilizat şi ca materie primă pentru obţinerea de materiale de construcţii. Utilizarea ca adaos de corecţie în amestecul brut pentru fabricarea cimentului, a sterilului mineral de iaz, a condus la obţinerea de clinchere cu compoziţie modulară uzuală. Prezenţa sterilelor minerale de iaz a condus la o reducere a consumului teoretic de căldură necesar formării clincherului, comparativ cu consumul necesar formării clincherului obţinut din materii prime curente. Din punct de vedere structural – mineralogic, s-au obţinut clinchere portland alitice de bună calitate. Cimenturile de tip CEM I, realizate prin măcinarea clincherelor cu ghips, la o fineţe de aproximativ 3500 cm2/g, au prezentat caracteristici fizico – mecanice corespunzătoare condiţiilor de calitate impuse de norma SR EN 197 -1:2002.
Cuvinte cheie
sterile minerale, iazuri de decantare, tehnologii ecologice, ciment portland
NICOLAE ŢĂRANU, CĂTĂLIN BANU, GABRIEL OPRIŞAN, MIHAI BUDESCU, VLAD MUNTEANU, OANA IONIŢĂ
Rezumat
Compozitele polimerice armate cu fibre din sticlă (CPAFS) sunt utilizate la fabricarea barelor pentru armarea elementelor din beton sau a structurilor hibride. Caracterizarea comportării la tracţiune a barelor din CPAFS este obligatorie pentru proiectanţi înaintea utilizării acestora la armarea elementelor portante. În acest sens, s-a realizat un program experimental privind comportarea la tracţiune a barelor compozite din CPAFS cu matrice vinil-esterică, iar rezultatele obţinute sunt prezentate în această lucrare. Încercările experimentale au fost completate de modelări numerice efectuate în scopul determinării câmpurilor de tensiuni în zonele extremităţilor barelor şi în zona mediană de testare.
Au fost testate la întindere trei seturi a câte 10 bare din CPAFS având diametrele de 8, 12 şi 16 mm în vederea determinării rezistenţei ultime la întindere, modulului de elasticitate longitudinal şi a deformaţiei specifice ultime la întindere.
Rezultatele experimentale se înscriu în limitele valorilor înregistrate la teste silimilare de către alte echipe de cercetare. În urma încercărilor experimentale şi a modelării numerice s-a constatat că aceste metode pot asigura caracterizarea adecvată a barelor compozite solicitate la tracţiune oferind proprietăţile mecanice principale necesare în procesul de proiectare.
Cuvinte cheie
fibre de sticlă, modul de elasticitate, rezistența la întindere, modelare numerică
DOREL RADU, VASILICA DIMA, MIHAI EFTIMIE
Rezumat
În lucrare se prezintă un model de programare matematică aplicat la proiectarea optimală a compoziţiei oxidice pentru fibre de sticlă cu biopersistenţă redusă.
Modelul general elaborat este aplicat la două studii de caz.
În primul caz se proiectează compoziţional o sticlă tip E (boro-silicatică). Rezultatul modelării indică o valoare relativ mică a indicelui cancerigenic, KI, deci o biopersistenţă mare.
Într-un al doilea studiu de caz, modelul optimal este aplicat unor fibre de sticlă având compoziţii chimice din sistemul oxidic MgO-CaO-SrO-Al2O3-SiO2.
Rezultatele modelării arată că în acest sistem fibrele de sticlă au valori reduse pentru biopersistenţă şi indice cancerigenic, KI, de circa 39, comparabile cu date de literatură.
Cuvinte cheie
fibre de sticlă, proiectare optimală, biopersistență redusă
MARIA SPĂTARU, OVIDIU DUMITRESCU
Rezumat
Zirconul şi alumina sunt douǎ materii prime pentru elaborarea materialelor ceramice cu proprietăţi termo-chimice bune. Ca tehnologie de fasonare, în industria ceramicǎ, se utilizează şi turnarea din suspensii apoase în forme din ipsos, pentru serii mici şi produse cu forme complicate cu pereţi subţiri sau forme simple cu pereţi groşi.
Scopul lucrării este de a prezenta condiţiile de preparare a unor suspensii apoase din materiale neplastice şi unele dintre caracteristicile lor.
S-au preparat suspensii apoase concentrate alumino-zirconice pentru a studia influenţa cantităţii de apǎ, a cantităţii de aditivi şi a timpului de omogenizare-măcinare asupra proprietăţilor suspensiilor.
Cantitatea de apă necesară obţinerii suspensiilor depinde de timpul de măcinare şi de cantităţile de aditivi.
Cuvinte cheie
suspensii apoase, alumină, zirconă, comportare la întărire
Studiul modificărilor microstructurii aliajului Zr-2,5%Nb în decursul ciclurilor termice de tip Loca
MARIA MIHALACHE, TIBERIU MELEG, MARGARIT PAVELESCU
Rezumat
Analiza accidentelor postulate de pierderea agentului de răcire în reactoarele CANDU 6, trebuie să ia în considerare starea de oxidare şi microstructura tuburilor de presiune din aliajul Zr-2,5%Nb. În lucrare sunt utilizate tehnici de microscopie optică, electronică de baleiaj şi spectrometrie de raze X pentru caracterizarea materialului oxidat şi supus unor tranzienţe termice de tip LOCA. Probe oxidate izoterm la 700oC, cu grosimi diferite ale stratului de oxid, au fost supuse unor tranzienţe termice până la 1000oC cu viteze de încălzire/răcire controlate. Efectele modificărilor microstructurale din oxidul de zirconiu format, precum şi al aliajului de bază, sunt corelate cu caracteristicile tranzienţelor termice.
Cuvinte cheie
oxid, microscopie electronică, tratament termic, tub de presiune, CANDU
MARIA FICAI, ECATERINA ANDRONESCU, GEORGETA VOICU, DENISA FICAI, MĂDĂLINA GEORGIANA ALBU, ANTON FICAI
Rezumat
În această lucrare ne-am concentrat atenţia asupra caracterizării cochiliei unei specii de corbicula şi sinteza şi caracterizarea unor materiale compozite de tip colagen/cochilie. Cochilia cât şi materialul compozit au fost caracterizate prin XRD, SEM, FTIR şi ATD-TG. Se poate concluziona că cochilia de moluscă conţine peste 98% CaCO3 şi mai puţin de 2% fază organică. Materialul compozit s-a obţinut prin amestecarea cochiliei de moluscă fin măcinată cu colagen în raport masic 4:1. Imaginile SEM înregistrate pe materialul compozit denotă o bună omogenitate a materialului, nanofibrele de colagen acţionând drept lianţi ai particulelor de carbonat.
Cuvinte cheie
cochilie de moluscă, carbonat de calciu, colagen, compozit, grefă osoasă
-
Anul
2010
-
Numărul
40 (4)
-
Paginile
359-364
-
Domenii de interes
BIOMATERIALE ȘI BIONANOMATERIALE; SUBSTANȚE, PROCEDURI ȘI DISPOZITIVE PENTRU MEDICINĂ
VICTOR LECA, DRAGOŞ NEAGU, ELENA ŞTEFAN, ECATERINA ANDRONESCU
Rezumat
Filme subţiri monocristaline de YBa2Cu3O7-δ cu proprietăţi supraconductoare au fost crescute epitaxial prin ablaţie laser pe substraturi de SrTiO3 (001). Morfologia suprafeţei filmelor a fost studiată prin difracţie prin reflexie de electroni cu energie înaltă (DREEI) la presiuni mari, microscopie de forţă atomică (MFA) şi microscopie electronică de baleiaj (ME), în timp ce proprietăţile structurale au fost analizate prin difracţie de raze X (DRX). Pentru parametrii optimizaţi de creştere, filmele rezultate au o suprafaţă cu o rugozitate de ~ 10-15 nm, conform rezultatelor obţinute de la MFA şi ME. Creşterea filmelor, de tip Stransky-Krastanov, este influenţată de proprietăţile interfeţei substrat-film, datorită prezenţei stresului epitaxial. Din punct de vedere al proprietăţilor electrice, filmele sunt supraconductoare, cu valori ale temperaturii critice de Tc=85-91 K. Sunt prezentate rezultate obţinute asupra fabricării şi proprietăţilor electrice ale joncţiunilor Josephson tip rampă cu electrozi din YBa2Cu3O7-δ şi barieră din PrBa2Cu3O7-δ.
Cuvinte cheie
joncțiuni Josephson tip rampă